Scriu adesea despre detaliile descurajante ale poluării cu plastic. Și de când mă știu, am adunat plastic în drumeții, în parcuri publice și în locuri de campare sălbatice. Odată am petrecut 45 de minute strângând fiecare bucățică de polistiren care fusese suflată pe suprafața unui cenote dominican și am reușit să conving alte două femei să mă ajute. Am adunat plastic de pe plaje și i-am încurajat pe alții să facă la fel de când mă știu.
Știu că nu sunt singură. Există grupuri de Alergători Responsabili care adună gunoiul de pe plaje în Australia (salutări speciale mătușii mele care face parte din echipa de pe Coogee Beach!) și plogging-ul (jogging plus adunarea gunoiului) s-a răspândit din Suedia în multe alte părți ale lumii. Aici, în Statele Unite, curățările anuale ale plajelor, malurilor lacurilor sau traseelor sunt parte din calendar în toate cele șase state în care am locuit.
Aceasta este o muncă bună făcută de oameni drăguți cărora le pasă cu adevărat. Dar, este eficientă?
Din moment ce doar 9 procente din tot plasticul produs vreodată a fost reciclat, și problema plasticului marin continuă nestingherită, o să spun nu.
Transferarea responsabilității la sursă
Curățările de plaje sunt drăguțe, dar adevărata soluție la problema noastră a plasticului nu este ca mai mulți oameni să adune gunoiul de plastic; este ca marile companii să-și asume responsabilitatea pentru plasticul pe care îl produc. Și asta trebuie să însemne mai mult decât simpla încurajare a oamenilor să pună plasticul în recipientul corespunzător — ceea ce nu este chiar atât de eficient. Există multe locuri unde, chiar și în 2018, doar un mic procent din plastic poate fi reciclat, și locuri unde deloc. Și din moment ce China nu mai primește plasticul nostru pentru reciclare, se acumulează. (Motivul invocat de China pentru această schimbare de politică a fost că deșeurile noastre de plastic erau „prea poluante” pentru a fi reciclate de ei. Gândiți-vă la realitatea acestui fapt pentru un minut.)
În afara SUA, situația este mult mai gravă, cu cursuri de apă pline de gunoi de plastic — nu pentru că oamenii de acolo îl aruncă la întâmplare în apă, ci pentru că nu există facilități de reciclare a plasticului.
Este timpul să ne întrebăm: Este etic pentru o companie să producă un produs — în special unul de unică folosință — și să-l vândă într-un loc care nu are capacitatea sau abilitatea de a gestiona acel plastic? Făcând acest lucru, companiile de băuturi răcoritoare, companiile de dulciuri, companiile de fast-food și chiar companiile de produse de îngrijire personală profită vânzând ceva despre care știu foarte bine că este dăunător. Asta este pur și simplu greșit.
Consumul mai bun nu este soluția
Stiv Wilson, director de campanii pentru The Story of Stuff, a făcut recent un tur în țări în curs de dezvoltare pentru a documenta problema plasticului cu care se confruntă. El scrie că aceste companii „externalizează poluarea” prin inundarea piețelor cu produse despre care știu că nu pot fi gestionate având în vedere infrastructura locală. Am urmărit călătoriile lui Stiv prin Asia de Sud-Est, iar călătoria sa mi-a reconfigurat problema poluării cu plastic. Așa cum scrie el, „Așa că data viitoare când citiți despre ‘Filipine fiind unul dintre cei mai mari contribuitori de plastic la ocean din lume’, amintiți-vă că este din cauza companiilor găzduite în SUA, Europa etc.”
Alegerile noastre personale sunt singurele pe care le putem controla direct, așa că înțeleg complet punctul de vedere care spune „dacă există o problemă, rezolv-o singur”. Este unul pe care l-am susținut cu hotărâre în ultimii 15 ani.
Dar am greșit, pentru că în acești 15 ani, situația s-a înrăutățit. Sunt cu o jumătate de miliard mai mulți oameni, utilizarea plasticului a crescut — și este setată să crească cu 40 procente în următorul deceniu. Nu ne putem „schimba personal” ieșirea din situația în care ne aflăm. Scriind în The Guardian, George Monbiot o rezumă perfect:
Cum să te eliberezi de plastic
Așa că, voi continua să adun gunoiul; nu mă pot abține să nu curăț oriunde merg. Data viitoare când o fac, voi lua parte la unul dintre „auditurile de brand” ale The Story of Stuff, așa cum este descris în videoclipul de mai sus. Aceasta va ajuta organizația să țintească companiile ale căror produse contribuie disproporționat la acea problemă specifică a deșeurilor de plastic.
Dar voi înceta să cred că dacă mai mulți oameni ar fi ca mine, asta ar face o diferență. Nu vom face. (Scuzați-mă!) Dar putem face dacă ne unim și forțăm companiile să-și schimbe practicile. Așa cum scrie Monica Wilson de la Alianța Globală pentru Alternative la Incineratoare în San Francisco Chronicle:
Deci, depinde de noi — nu să facem o treabă mai bună la reciclare, ci să adoptăm legislație care să interzică poluarea pe scară largă a mediului nostru de către companiile care fac profit de pe urma acelei poluări.
