Uraganul Katrina a fost unul dintre cei trei uragane de Categorie 5 care s-au format în timpul sezonului de uragane atlantic supra-activ din 2005. Necunoscut la momentul respectiv, avea să fie și primul dintre cele două uragane majore care au lovit aceeași porțiune de coastă a Louisianei în decurs de o lună. (Uraganul Rita avea să atingă uscatul la doar trei săptămâni mai târziu.)
Deși Katrina a afectat Bahamas, sudul Floridei, Mississippi, Louisiana și Alabama, zona metropolitană Gulfport-Biloxi și orașul New Orleans au fost cele mai grav lovite. În total, furtuna a cauzat daune în valoare de 172,5 miliarde de dolari (cost ajustat la valoarea dolarului american din 2005), obținând astfel rangul de cel mai costisitor uragan atlantic din istoria SUA – un rang pe care îl deține și la data publicării acestui articol.
Cronologia Uraganului Katrina
19-24 august
Pe 19 august, cea care avea să devină Katrina s-a dezvoltat la nord de Puerto Rico, atunci când un val tropical și rămășițele unei depresiune tropicală anterioare, Depresiunea Tropicală Zece, s-au combinat. Pe 23 august, la aproximativ 281,6 kilometri sud-est de Nassau, în Bahamas, sistemul furtunos s-a intensificat într-o depresiune tropicală. A fost numit „Furtuna Tropicală Katrina” a doua zi.
25 august
În seara zilei de 25 august, Katrina s-a intensificat într-un uragan slab de Categorie 1. Doar câteva ore mai târziu, a atins uscatul pentru prima dată în SUA, lângă North Miami Beach, Florida.
26-28 august
La scurt timp după miezul nopții de 26 august, ochiul Katrinei a trecut direct peste clădirea Centrului Național de Uragane din Miami, Florida. În decurs de o oră de la părăsirea peninsulei Florida, furtuna, care slăbise la o furtună tropicală deasupra teritoriului continental al Floridei, și-a recăpătat intensitatea de Categorie 1 deasupra părții de est a Golfului Mexic.
În Golf, Katrina a suferit o intensificare rapidă, devenind o furtună de Categorie 3 de intensitate scăzută până în dimineața zilei de 27 august. Furtuna aproape că și-a dublat dimensiunea, iar vânturile sale cu forță de furtună tropicală s-au extins până la aproximativ 259 de kilometri de centrul furtunii – suficient de departe pentru a produce vânturi și ploi puternice deasupra Cubei de vest.
În aceeași zi, președintele George W. Bush a declarat stare de urgență în Louisiana, Mississippi și Alabama.
În perioada de 48 de ore, de la 26 august la 28 august, Katrina a „bombardat”, presiunea sa centrală scăzând de la 968 mb la 902 mb. Până în dimineața zilei de 28 august, Katrina a atins puterea de Categorie 5 cu vânturi maxime susținute de aproximativ 268,7 km/h. În aceeași dimineață, primarul din New Orleans, Ray Nagin, a declarat stare de urgență și a ordonat, de asemenea, o evacuare obligatorie a orașului, prima din istoria New Orleans. Până la 30.000 de persoane evacuate au căutat refugiu în ceea ce era atunci Louisiana Superdome (cunoscut astăzi sub numele de Mercedes-Benz Superdome).
29 august
În orele dinaintea zorilor zilei de 29 august, Katrina a atins uscatul pentru a doua oară în SUA, în Parohia Plaquemines, Louisiana; era un uragan major de Categorie 3, cu vânturi de 201,2 km/h și o presiune centrală de 920 mb.
Înainte de ora 10 dimineața, apele inundațiilor au rupt digurile de la Canalele Industrial, 17th Street și London Avenue, submergând Lower Ninth Ward din New Orleans, un cartier predominant afro-american, și orașul cu până la 4,88 metri de apă.
Până la apusul soarelui, Katrina slăbise la o furtună tropicală chiar la nord de Laurel, Mississippi.
30-31 august
Katrina a slăbit la o depresiune tropicală lângă Clarksville, Tennessee, pe 30 august, și până la sfârșitul zilei de 31 august, s-a disipat peste estul Marilor Lacuri.
Consecințele Uraganului Katrina
În urma sa, Katrina a lăsat daune de peste 161 de milioane de dolari și peste 1800 de decese. Peste 1,2 milioane de locuitori din Louisiana au fost strămutați de furtună, făcând-o cea mai mare migrație cauzată de climă din Statele Unite de la Dust Bowl din anii 1930 (conform Universității din California-Davis, un număr estimat de 2,5 milioane de oameni au părăsit Marile Câmpii).
Mississippi (și anume, zona Gulfport-Biloxi) a suportat de fapt cea mai mare parte a furtunii în sine, inclusiv o maree de furtună maximă de aproape 9,14 metri înălțime de-a lungul coastei Mississippi, care a călătorit cel puțin 9,66 kilometri în interiorul țării.
Deși New Orleans nu a suferit o lovitură directă, locația sa de-a lungul râului Mississippi, proximitatea față de golfurile din Golful Mexic și altitudinea sa joasă (altitudinea medie a NOLA este cu 0,3-0,6 metri sub nivelul mării) o fac extrem de vulnerabilă la inundații. Astfel, când digurile s-au rupt în New Orleans, acest lucru a agravat daunele provocate de Katrina orașului.
Ca urmare a cedării digurilor și a mareei de furtună, 80% din toate structurile din Parohia New Orleans au fost inundate, iar peste 800.000 de locuitori au fost strămutați din oraș.
Organizația Meteorologică Mondială a retras numele „Katrina”, interzicând utilizarea sa pentru orice viitoare furtuni tropicale sau uragane din Atlantic. A fost înlocuit cu „Katia”.
Factori socioeconomici
Agravarea daunelor provocate de Katrina a fost cauzată și de faptul că statele cele mai grav afectate erau și unele dintre cele mai sărace din Statele Unite. La momentul în care Katrina a lovit coasta Golfului, Mississippi, Louisiana și Alabama se clasau pe locul întâi, al doilea și, respectiv, al optulea printre cele mai sărace state din țară. Centrul pentru Buget și Priorități Politice estimează că, dintre cele 5,8 milioane de oameni din aceste state care au fost afectați de Katrina, peste un milion – aproape o cincime din populația afectată de uragan – trăiau în sărăcie înainte ca furtuna să atingă uscatul.
Privind îndeaproape orașul New Orleans, disparitățile sunt și mai tulburătoare. Conform Recensământului SUA din 2000, 28% dintre locuitorii din New Orleans trăiau sub pragul sărăciei înainte ca Katrina să lovească, iar peste jumătate dintre gospodăriile sărace nu aveau un vehicul.
Această lipsă de resurse a făcut evacuarea imposibilă pentru multe victime ale furtunii. Nemaiputând evacua, acestea s-au refugiat în Superdome, care fusese amenajat ca un adăpost de ultimă instanță. Acest lucru a făcut eforturile de recuperare pentru indivizi mai puțin fezabile după furtună.
Critici politice
În ciuda avertismentelor din partea NHC conform cărora „unele diguri din zona metropolitană New Orleans ar putea fi depășite,” și a celor din partea NWS conform cărora „cea mai mare parte a zonei va fi nelocuibilă timp de săptămâni întregi,” administrația Bush a condus un răspuns neorganizat de recuperare după atingerea uscatului de către Katrina. Deși Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor (FEMA) și Garda Națională fuseseră activate, a durat câteva zile până când resursele – mâncare, apă, autobuze (pentru a evacua locuitorii rămași ai orașului) și trupe – să fie distribuite. Motivul acestor întârzieri rămâne neclar, dar cel mai probabil a provenit dintr-o lipsă de comunicare între guvernele federal, statal și local, precum și din dimensiunea copleșitoare și natura catastrofală a dezastrului. Alții, în special locuitorii din New Orleans, au simțit că întârzierea ajutorului a fost o formă de discriminare împotriva populației semnificative cu venituri mici și afro-americane a orașului.
Ironic, FEMA lucrase cu oficialii statului Louisiana cu doar trei ani mai devreme în timpul exercițiul „Hurricane Pam” – un exercițiu de planificare a dezastrelor menit să pregătească managerii de urgență pentru posibilitatea unui uragan major care lovește un oraș important de pe coasta Golfului, cum ar fi New Orleans. Din păcate, proiectul s-a încheiat mai devreme din cauza tăierii fondurilor de către administrația Bush, dar nu înainte de a prezice că sistemul de diguri din New Orleans va inunda porțiuni majore ale orașului.
Administrația Bush, FEMA, Guvernatorul Louisianei Kathleen Blanco și primarul Ray Nagin nu au fost singurele subiecte de critici în timpul dezastrului Katrina. Corpul de Ingineri al Armatei SUA (USACE) a atras, de asemenea, mânia publicului atunci când s-a constatat că patru dintre cele 50 de breșe majore ale digurilor au rezultat din cedări induse de fundație. Deoarece USACE a proiectat și construit zidurile de protecție împotriva inundațiilor, mulți au învinovățit lucrarea lor defectuoasă de construcție pentru inundațiile catastrofale ale orașului, daunele provocate de inundații și decesele legate de inundații.
Reconstrucția
Eforturile de curățare în „The Big Easy” nu au fost deloc ușoare. Deși locuitorilor li s-a permis inițial să se întoarcă în New Orleans pe 5 septembrie, li s-a ordonat din nou să evacueze a doua zi din cauza condițiilor deteriorate ale orașului. (Cei care se adăpostiseră inițial în Superdome au fost transportați cu autobuzele la Houston Astrodome.) Între timp, USACE făcea reparații de urgență la zidurile de protecție împotriva inundațiilor, repara breșele din diguri cu saci de nisip și utiliza pompe pentru a drena orașul. Până pe 15 septembrie, apele inundațiilor care acoperiseră aproximativ 80% din New Orleans s-au redus la jumătate. Cu toate acestea, acest progres a fost întrerupt când, pe 24 septembrie 2005, Uraganul Rita de Categorie 3 a atins uscatul în sud-vestul Louisianei, inundând New Orleans cu încă 15,24 centimetri de ploaie și declanșând noi inundații în tot orașul.
Pe 11 octombrie, la 43 de zile după atingerea uscatului de către Katrina, USACE a finalizat îndepărtarea tuturor apelor de inundație – un total de 946.35 miliarde de litri – din orașul New Orleans. Ca răspuns la cedările catastrofale ale digurilor, USACE a emis noi linii directoare pentru construirea digurilor în 2018.
Louisiana Superdome, care a suferit daune de 32,5 milioane de dolari când vânturile Katrinei au desprins porțiuni din acoperișul său, a necesitat 13 luni pentru renovare.
Una dintre cele mai descurajante provocări post-Katrina a fost reconstrucția locuințelor și a cartierelor. Pentru a ajuta la acest efort, Fundația Make It Right a fost formată de actorul-filantrop Brad Pitt în 2007. Organizația non-profit a fost menită să construiască 150 de case durabile, rezistente la furtuni, pentru locuitorii din districtul Lower Ninth Ward, decimat. Cu toate acestea, doar 109 case au fost finalizate înainte ca Make It Right să fie afectată de o serie de procese pentru presupusa utilizare de materiale defecte, printre alte plângeri.
Astăzi, la peste cincisprezece ani după Katrina, populația din New Orleans încă nu s-a recuperat complet – se situează la 86% din nivelurile sale anterioare Uraganului Katrina. Patru cartiere, inclusiv Lower Ninth Ward, unde, conform relatărilor NPR, doar aproximativ 37% dintre gospodării s-au întors, au încă mai puțin de jumătate din populația pe care o aveau înainte de Katrina.
