Companiile de combustibili fosili sunt disproporționat responsabile pentru criza climatică, iar un nou studiu dezvăluie că nu fac prea multe pentru a-și schimba comportamentul.
Analiza, publicată luna trecută în revista Science, a constatat că doar două din 52 de companii importante de petrol și gaze au stabilit obiective de reducere a emisiilor compatibile cu acordul de la Paris.
„Constatăm că majoritatea țintelor de reducere a emisiilor stabilite de companiile de petrol și gaze nu sunt suficient de ambițioase pentru a fi compatibile cu obiectivele climatice ale ONU de limitare a creșterii temperaturii la 2°C sau sub această valoare”, a declarat pentru PlanetaNoastra, într-un e-mail, coautorul studiului, profesorul Simon Dietz de la Grantham Research Institute și Departamentul de Geografie și Mediu al London School of Economics.
Ținte bazate pe știință?
Acordul climatic de la Paris a stabilit obiectivul de a limita încălzirea globală la „cu mult sub” două grade Celsius peste nivelurile preindustriale și, ideal, la 1.5 grade C. Acest obiectiv de 1.5 grade a fost reafirmat prin Pactul Climatic de la Glasgow, în urma Conferinței Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 2021 (COP26), din noiembrie. Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei (IPCC) al ONU afirmă că atingerea acestui obiectiv înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 45% față de nivelurile din 2010 până în 2030 și atingerea emisiilor nete zero până în 2050.
Aceasta, desigur, înseamnă tranziția sursei mondiale de energie de la combustibilii fosili, inclusiv petrolul și gazele. La urma urmei, în 2019, companiile de petrol și gaze (O&G) au fost responsabile pentru 56% din emisiile de dioxid de carbon legate de energie și 40% din emisiile totale.
„Pentru a atinge obiectivele climatice internaționale, lumea va trebui să renunțe la arderea O&G, iar sectorul O&G în sine va trebui să-și reducă emisiile operaționale”, au scris autorii studiului.
Dar se află sectorul pe calea către realizarea acestui lucru?
Pentru a afla, Dietz și echipa sa de la London School of Economics și Politice și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică au analizat un total de 52 de companii de petrol și gaze care au figurat pe lista primilor 50 de producători publici de petrol și gaze din lume la un moment dat începând cu 2017. Printre acestea se numără jucători majori precum ExxonMobil, BP, Chevron și ConocoPhillips.
Pentru a vedea dacă aceste companii avansau în conformitate cu obiectivele acordului de la Paris, cercetătorii au abordat o strategie în trei pași:
- Au estimat „intensitatea energetică” a companiilor, adică „emisiile lor pe unitate de vânzări de energie”, așa cum explică Dietz.
- Au analizat apoi țintele declarate de reducere a emisiilor ale companiilor și au estimat intensitatea energetică a acestora dacă ar fi atinse.
- În cele din urmă, au comparat „traiectoria” fiecărei companii cu intensitatea energetică a unei companii care este pe drumul cel bun pentru a îndeplini obiectivele acordului de la Paris.
Ceea ce au constatat a fost că doar două dintre cele 52 de companii analizate au stabilit ținte care ar reduce intensitatea emisiilor lor în conformitate cu limitarea încălzirii globale la 1.5 grade sau două grade C: Occidental Petroleum și Royal Dutch Shell.
Ce se promite?
Autorii studiului au constatat că, începând cu ianuarie 2021, 28 dintre cele 52 de companii pe care le-au analizat publicaseră atât ținte cantitative de reducere a emisiilor, cât și suficiente date pentru ca cercetătorii să-și poată prezice „traiectoriile” viitoare.
Conform calculelor cercetătorilor, angajamentul Occidental Petroleum i-ar permite să atingă neutralitatea climatică până în 2050, ceea ce ar alinia-o cu reducerea încălzirii globale la 1.5 grade C. Promisiunea Royal Dutch Shell ar reduce intensitatea sa energetică cu 65% până în 2050, ceea ce ar alinia-o cu două grade de încălzire. Alte companii ale căror promisiuni le-au adus aproape de limita de două grade au fost Eni, Repsol și Total.
Există, desigur, încă o distincție importantă între 1.5 și două grade C de încălzire. Acele 0.5 grade C în plus ar putea expune sute de milioane de oameni la riscul climatic și sărăcie și aproape să elimine recifele de corali. Deci, deși angajamentul Shell o plasează înaintea majorității companiilor de petrol și gaze, mulți ar spune totuși că nu merge suficient de departe. De fapt, activiștii au dat în judecată cu succes compania într-un tribunal olandez pentru a reduce emisiile cu 40% până în 2030 – un termen mai ambițios decât obiectivele stabilite de companie.
Nicio surpriză reală
Pe de o parte, faptul că firmele de petrol și gaze își târăsc încă picioarele în acțiunea climatică este de așteptat.
„Este evident că modelele de afaceri ale acestor companii sunt fundamental contestate de tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon și, prin urmare, nu este o surpriză reală că au fost lente să acționeze”, spune Dietz.
Este bine documentat că companiile de combustibili fosili știau de zeci de ani despre riscurile prezentate de activitățile lor, dar au ales să finanțeze dezinformarea despre schimbările climatice în loc să-și transforme portofoliile energetice. De fapt, un studiu a constatat că ExxonMobil, Shell și BP s-au numărat printre cei 100 de producători de combustibili fosili care au fost responsabili pentru 71% din emisiile industriale de gaze cu efect de seră din 1988, anul în care schimbările climatice antropice au fost recunoscute oficial prin formarea IPCC.
Cu toate acestea, Dietz și colegii săi speră în continuare că firmele de petrol și gaze ar putea în sfârșit să traseze o nouă cale, fie îndreptându-se către energia regenerabilă, dezvoltând tehnologia de captare a carbonului, fie lichidând activele lor din combustibili fosili și returnând banii investitorilor. Mai mult, dacă liderii mondiali vor adopta politici energetice prietenoase cu clima, acest lucru va fi și în interesul companiilor.
„Lipsa lor de acțiune dăunează în mod clar climei, deoarece duce la mai multe emisii de gaze cu efect de seră”, spune Dietz. „Dacă acest lucru le va dăuna în cele din urmă depinde la fel de mult de acțiunea politică ca de orice altceva, dar cu siguranță din punctul de vedere al unei companii de petrol și gaze există un risc mai mare ca guvernele să adopte politici climatice mai stricte decât mai slabe.”
