Despre degrowth nu se discută prea mult în America de Nord; cuvântul la modă aici este creșterea verde, ideea că economia poate continua să se extindă, dar că poate fi decuplată de emisiile de carbon.
Bryan Walsh de la Axios a respins recent degrowth-ul cam superficial, remarcând că „pentru adepții degrowth-ului, simpla curățare a economiei globale prin trecerea de la combustibili fosili la surse de energie cu zero emisii de carbon nu este suficientă. Creșterea economică – scopul practic al fiecărui guvern de pretutindeni – este ea însăși problema.”
El a folosit contracția economică cauzată de pandemie pentru a discredita degrowth-ul, notând că „Suferința umană foarte reală din 2020 – și consecințele politice pe care le-a creat – ar trebui luate ca un semnal de avertizare pentru adepții degrowth-ului… Deși emisiile de carbon au scăzut semnificativ în 2020, acest lucru a venit cu un cost ridicat. O analiză a estimat că fiecare tonă de CO2 redusă datorită degrowth-ului legat de pandemie va avea un cost implicit pentru economie de peste 1.500 USD.”
Asta e o prostie, ca și cum ai sugera după un accident de avion că descinderile și aterizările controlate sunt imposibile. În schimb, Walsh crede că soluțiile tehnologice precum captarea și stocarea carbonului ar putea fi mai ieftine. L-am putea pur și simplu ignora, dar soluțiile tehnologice și optimismul tehnologic al creșterii verzi sunt peste tot în zilele noastre, cu toată lumea, de la companii petroliere la bănci, promițând să ajungă la zero net până în 2050; despre care ne-am plâns aici, și pe care Simon Lewis de la The Guardian o descrie ca fiind „un amestec confuz și periculos de pragmatism, auto-înșelare și greenwash de nivel militar.” Chiar și Greta s-a săturat de asta:
Ce este degrowth-ul?
Poate că este timpul să uităm de business as usual și să ne gândim la o descindere controlată, ceea ce înseamnă degrowth. Sau, cum a spus Jason Hickel în cartea sa „Less is More: How Degrowth Will Save the World” (recenzie aici), „o reducere planificată a utilizării energiei și resurselor pentru a readuce economia în echilibru cu lumea vie, într-un mod sigur, just și echitabil.” Aceasta este foarte diferită de contracția cauzată de pandemie, despre care vorbește Walsh; „o recesiune este ceea ce se întâmplă când o economie dependentă de creștere încetează să crească. Este haotică și dezastruoasă. Ceea ce cer eu aici este ceva complet diferit.”
Madeline Dawson, una dintre studentele mele la design sustenabil la Universitatea Ryerson, a abordat degrowth-ul și a explicat problema cu care ne confruntăm cu forma noastră actuală de capitalism.
Într-o economie de degrowth, ne îndepărtăm de „bunurile poziționale” care transmit statutul social și economic al unei persoane și ne descurcăm, cheltuind mai puțini bani pe mai puține lucruri sofisticate.
Toate acestea sună foarte PlanetaNoastra, pentru că așa și este. Așa cum explică Samuel Alexander în The Conversation, degrowth-ul este strâns legat de ceea ce am descris ca fiind suficiența:”
Într-o postare recentă am citat un studiu finlandez care a analizat modul în care putem reduce consumul și emisiile de carbon; am scris atunci că nu este vorba despre sacrificiu; mesajul este „destul poate fi mult”. Este vorba despre a face alegeri adecvate și schimbări în stilul de viață, multe dintre ele fiind în spiritul PlanetaNoastra: „repararea, refolosirea, partajarea, reciclarea și prelungirea duratei de viață a bunurilor, precum și reducerea sau încetarea utilizării bunurilor și serviciilor cu un impact ecologic ridicat.”
Nu avem de ales
Vaclav Smil a scris în cartea sa „Energie și Civilizație”:”
A continuat într-o altă carte, „Small Growth” (recenzie aici), spunând din nou că tehnologia nu ne va salva:”
Așa că iată-ne, cu degrowth-ul fiind ridiculizat în SUA, în timp ce eu citez scriitori și gânditori din Marea Britanie, Franța, Australia și Canada, toți spunând că degrowth-ul ar putea fi singura cale care ne poate scoate din această criză a carbonului.”
Poate că problema este numele; Americanii sunt persoane pozitive, active, de aceea am crezut că Passive House are probleme să prindă, un nume atât de descurajant. Degrowth-ul este negativ și descurajant, de asemenea. Am putea să-l numim Economia PlanetaNoastra, deoarece cuprinde toate lucrurile despre care vorbim; a trăi cu mai puțin, zero deșeuri, a merge pe jos și cu bicicleta în comunități de 15 minute. Sau am putea să-l numim Economia Victoriei Asupra Carbonului, folosind modelul celui de-al Doilea Război Mondial, unde toată lumea a contribuit pentru a salva lucruri pentru război. Nu ignorați și nu disprețuiți degrowth-ul, ar putea foarte bine să fie viitorul nostru.”
