Majoritatea caselor și clădirilor de astăzi sunt construite cam la fel ca acum 70 de ani: O grămadă de bărbați în camionete mari apar pe un șantier și bat cu ciocanul lemn sau toarnă beton. Și la fiecare deceniu, arhitecții și constructorii încearcă să rezolve asta, să aducă producția în interior, să o facă logică și eficientă. Lustron a încercat cu oțel, Carl Koch cu lemn la Techbuilt și Acorn, Elmer Frey cu mobil și modular. Și de fiecare dată când a existat o recesiune economică serioasă, aceste companii dădeau faliment pentru că aveau costuri fixe ridicate și, în vremuri grele, nu puteau concura cu tipul cu camioneta.
Acum douăzeci de ani, a existat o nouă explozie de interes pentru locuințele moderne, ecologice, prefabricate, după ce revista Dwell a organizat concursul lor Dwell Home (câștigat de Resolution 4), iar Allison Arieff și Bryan Burkhart au scris cartea lor Prefab. Mulți arhitecți au fost convinși că acesta este viitorul și s-au implicat; așa cum am scris acum zece ani:
Apoi a venit criza financiară din 2008, și multe dintre fabrici s-au închis, exact la momentul potrivit. Dar a existat o rază de lumină în toată această situație: Blu Homes. Fondată în 2007, a făcut furori cu standuri mari, albastre, la târgurile de case din America de Nord. A strâns aproape 200 de milioane de dolari* pentru a utiliza software sofisticat și o fabrică uriașă de submarine în Vallejo, California, pentru a construi case cu structură de oțel. Unde majoritatea locuințelor modulare rareori călătoreau mai mult de 800 de kilometri de la o fabrică, Blu avea un design ingenios de pliere care reducea lățimea modulului, astfel încât să poată călători pe un camion normal cu lățimea de 2,6 metri. A cumpărat compania lui Michelle Kaufmann și a oferit design-urile ei. Co-fondatorul Bill Haney i-a spus lui Todd Woody de la Forbes că „noțiunea generală că vrem să fim mai ecologici, vrem să conservăm, vrem să fim mai sănătoși – aceasta este o tendință culturală care nu a fost zădărnicită de recesiunea economică”.
Din păcate, nu a fost să fie. Poate că nu era atât de scump să expediezi aceste case, dar tot trebuia să trimiți echipe pentru a desfășura și finisa casa și pentru a se ocupa de procesul de aprobare al fiecărui stat. Erau încă mult mai scumpe decât o casă convențională, așa cum este orice casă mai ecologică și mai sănătoasă. Și costurile fixe erau la fel de mari ca tavanul acelei fabrici uimitoare de submarine (acum folosită de o altă companie modulară).
Intră Dvele
Acum, activele sale au fost achiziționate de Dvele, o altă companie californiană de prefabricate cu un plan de „a inova și a perturba total industria construcțiilor de case pentru a crea cele mai inteligente, mai sănătoase și mai sustenabile case de pe piață”. Conform comunicatului de presă:
Nu eram chiar pregătit să mă entuziasmez peste măsură de Dvele și mereu mă îngrijorez când văd cuvinte precum „disrupt” și „revoluționează această industrie”, așa că am vorbit cu CEO-ul Kurt Goodjohn, cunoscut la PlanetaNoastra pentru munca sa anterioară în domeniul prefabricatelor în Columbia Britanică. Ei construiesc un produs de calitate certificat conform standardelor Passive House (PHIUS), folosind materiale sănătoase și tehnologie inteligentă, cu senzori în fiecare cameră și chiar în pereți. El spune: „Cea mai ieftină mașină are un indicator ‘verifică motorul’; dormitorul copilului tău ar trebui să monitorizeze nivelurile de CO2.”
Kurt notează că tot mai puțini oameni se orientează către meseriile din construcții și granițele devin cu siguranță mai stricte, astfel încât eficiențele care vin din producția de fabrică devin tot mai importante pe zi ce trece. Standardele devin, de asemenea, mai stricte, și în special etanșeitatea la aer este critică pentru a îndeplini standardele Passive House; acest lucru este mai ușor de realizat consecvent într-o fabrică. Apropo, Dvele a cumpărat o fabrică existentă care produce case Park Model de înaltă calitate de 40 de ani.
Și Blu urma să disrupă și să revoluționeze industria
Potrivit lui John Caulfield, care scria în Builder Magazine în 2011, Blu se baza pe „diferențiatori” care o separau de alte companii. Unul era brandul național, care nu a durat mult. Al doilea era computerizarea, cu design Dassault CATIA și „configuratoare 3D”, pe care fiecare companie le are acum într-o oarecare versiune. Al treilea era design-ul său inteligent de pliere, care nu mai este menționat pe site-ul lor.
Din câte îmi pot da seama, au ajuns să fie un constructor mic, semi-personalizat, de case modulare, care deservește piața competitivă din California, suferind aceeași soartă ca atâția constructori de prefabricate acum un deceniu, așa cum a descris Allison Arieff în Forbes: „Pachetul de opțiuni a tot crescut, și economiile de scară nu au fost niciodată atinse. Casele au ajuns să fie toate unicat.” Și: „Dacă te gândești că este deja o nișă de piață, și nu a pretins niciodată altfel, ai deja un procent mic dintr-o piață imobiliară generală care este proastă.”
Sunt întristat de povestea Blu, care a început ca o inițiativă tehnologică bine finanțată, menită să disrupă și să revoluționeze industria și, în cele din urmă, a fost vândută pe bucăți. Cred că Arieff are dreptate, este greu să vânezi o nișă de piață, dar unii au reușit în ea; în alte țări, totul se construiește în acest fel, și toată lumea beneficiază de calitatea și eficiența pe care o oferă. Vorbind cu Kurt despre planurile sale pe termen lung, el se așteaptă să depășească nișa, și cred că ar putea să reușească.
Poate că a fi cumpărat de o altă companie îi va da Blu o masă critică mai mare, și sper că se vor descurca bine cu Dvele. Atunci voi fi eu încântat.
*Actualizare, 22 iunie: Blu a strâns 200 de milioane de dolari, nu 25 de milioane de dolari, așa cum a fost menționat anterior.
