După un incendiu tragic cauzat de materiale plastice, codul britanic al construcțiilor a interzis lemnul în pereții exteriori. Acesta este un pas în direcția greșită.
După oribilul incendiu de la Grenfell, unde ferestrele din plastic, izolația din spumă plastică și placarea din plastic au luat foc, prima lecție care ar fi trebuit învățată este că nu ar trebui să placăm clădirile cu plastic inflamabil. Am spus la vremea respectivă că acest lucru nu ar trebui să devină o acuză la adresa construcțiilor din lemn:
Alex de Rijke de la dRMM a fost citat în Dezeen spunând: „Această reacție politică impulsivă este neinformata și contraproductivă. Interzicerea construcțiilor sigure din lemn împiedică crearea de orașe sănătoase și sigure și agravează criza globală de mediu a emisiilor de carbon din cauza utilizării materialelor precum betonul și oțelul.”
Și acum, Alex de Rijke și-a pierdut slujba de proiectare a unei clădiri din CLT în Londra, fiind înlocuit de Studio Partington, care a schimbat întreaga clădire pe beton. Noua firmă este citată de Ella Jessel în Architects Journal, spunând că păstrarea structurii de lemn a făcut lucrurile prea complicate.
Alex de Rijke spune că nu ar fi fost o problemă mare.
Cele două firme se contrazic în comentarii, Richard Partington numind această discuție „dezinformată” și susținând că noua clădire are chiar mai puțin beton decât cea originală.
Este întotdeauna o încurcătură când un arhitect este concediat și chiar mai rău când se ajunge la numărarea găleților de beton. Dar este problematic și atunci când, după cum notează Simon Aldous, din cauza schimbărilor de reguli, „mulți dezvoltatori imobiliari fug urlând de ideea de a folosi CLT oriunde în proiectele de clădiri înalte”. Materialul avea un potențial enorm de a reduce emisiile inițiale de carbon ale construcției prin reducerea cantității de beton și oțel necesară. Descoperirile în utilizarea acestui material au avut loc în Marea Britanie, iar acum se pare că pun frână. Acest lucru este nefericit.
