L-ați putea vedea ca parte a machiajului de Halloween al cuiva sau ascuns într-o felicitare de sărbători. Sclipiciul scânteietor are cu siguranță un impact. Dar apoi este aruncat sau spălat. În cele din urmă, acele mici bucăți de plastic oglindit ajung în canalele de scurgere a apei pluviale și apoi în cursuri de apă.
Tot acest sclipici aruncat ar putea cauza daune ecologice râurilor și lacurilor, conform unor noi cercetări. Și se pare că nu face mare diferență dacă sclipiciul este biodegradabil. Tot cauzează daune.
Studiul este primul care analizează efectele sclipiciului în habitatele de apă dulce, spun cercetătorii. A constatat că, după 36 de zile, prezența sclipiciului a afectat lungimea rădăcinii plantei acvatice lintiță (Lemna minor). Nivelurile de clorofilă din apă au fost de trei ori mai mici decât în apa fără sclipici, indicând niveluri mai scăzute de microalge.
„Microalgele sunt producători primari și, la fel ca lintița, se află la baza lanțului trofic, alimentând ecosistemul, iar orice impact asupra acestora ar putea cauza efecte în lanț asupra lanțului trofic”, a declarat Dannielle Green, autor principal și conferențiar universitar în biologie la Anglia Ruskin University din Marea Britanie, pentru PlanetaNoastra.
„Este important de menționat că concentrația pe care am folosit-o a fost ridicată și, prin urmare, reprezintă o contribuție locală foarte mare în căile navigabile, de exemplu după un festival. Trebuie să efectuăm mai multe cercetări, analizând concentrații mai mici și perioade mai lungi de timp, pentru a determina niveluri sigure.”
Rezultatele au fost publicate în Journal of Hazardous Materials.
Interzicerea sclipiciului
Sclipiciul există într-o anumită formă încă din timpuri preistorice, când civilizațiile antice foloseau mică măcinată, sticlă și alte materiale reflectorizante pentru a adăuga strălucire picturilor lor. Conform povestirilor despre sclipici, în anii 1930, un mecanic din New Jersey, Henry Ruschmann, a inventat o metodă de a măcina plastic, cum ar fi Mylar, pentru a produce cantități mari de sclipici.
Dar recent, micile particule strălucitoare și-au pierdut din atractivitate.
Trisia Farrelly, un antropolog de mediu la Massey University din Noua Zeelandă, a sugerat ca sclipiciul ar trebui interzis.
„Există un număr tot mai mare de dovezi care sugerează că toxinele eliberate de microplastice și poluanții suplimentari absorbiți de materiale plastice în mediile acvatice – ceea ce unii oameni de știință marini numesc acum „pastile otrăvitoare” – se pot bioacumula în lanțul trofic, cu potențialul de a perturba sistemele endocrine ale vieții marine și ale noastre atunci când consumăm fructe de mare”, a declarat ea într-un comunicat al universității.
În Marea Britanie, mai mulți retaileri importanți au anunțat că nu vor folosi sclipici în produsele proprii în acest sezon de sărbători, relatează The New York Times. Lanțurile de supermarketuri Morrisons și Waitrose și magazinul universal John Lewis nu vor avea felicitări cu sclipici, hârtie de împachetat sau alte articole de sărbători în acest an.
„Sclipiciul este făcut din particule mici de plastic și reprezintă un pericol ecologic dacă ajunge dispersat pe uscat, în râuri și oceane – unde durează sute de ani să se degradeze”, a declarat Morrisons într-un comunicat.
Sclipiciul este adesea comparat cu microbilele, micile bucăți de plastic adăugate odinioară în produsele de îngrijire personală pentru exfolierea pielii. De atunci, microbilele au fost interzise în cosmeticele care se clătesc în SUA, precum și în __PLACEHOLDER_ID_3__Canada și Marea Britanie__END_PLACEOLDER__, și în alte câteva țări din lume.
Microbilele și sclipiciul au impacturi comparabile asupra ecosistemului de apă dulce, spune Green.
„Efectele observate sunt destul de similare”, spune ea. „Alte studii au descoperit că alte tipuri de microplastice pot cauza impacturi similare asupra lintiței, de exemplu.”
