Dicționarul Merriam-Webster definește simplu: „birdbrain (creier de pasăre), substantiv, 1: o persoană proastă.” Ei bine, ciorile și cacadu râd ultimii la această definiție.
Oamenii de știință care studiază creierele și comportamentul păsărilor cunosc de mult timp inteligența specială a corvidelor—familia de păsări care include corbi, ciori și altele asemenea. Dar acum, un studiu publicat în jurnalul Current Biology adaugă cacadu din specia Goffin pe lista celor inteligenți. Aceste păsări nu doar folosesc și fabrică unelte, ci și transportă seturi de unelte la locul de muncă, dacă sarcina o cere.
Printre animalele non-umane, acest comportament a fost raportat doar la cimpanzei.
Originari din arhipelagul Insulelor Tanimbar din Indonezia, cacadu Goffin sunt papagali mici, albi, despre care se știe că fabrică și folosesc unelte, atât în captivitate, cât și în sălbăticie. Dar până acum, oamenii de știință nu știau dacă păsările își consideră uneltele ca pe un set sau dacă uneltele erau colectate și folosite pe măsură ce apărea nevoia. Noua cercetare confirmă că, într-adevăr, cacadu recunosc când o sarcină necesită mai mult de o unealtă și își planifică acțiunile în consecință.
„Prin acest experiment, putem spune că, la fel ca cimpanzeii, cacadu Goffin nu par doar să folosească seturi de unelte, ci și știu că folosesc seturi de unelte”, spune primul autor Antonio Osuna-Mascaró, biolog evoluționist la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena. „Flexibilitatea comportamentului lor este uimitoare.”
Așa cum se explică într-un comunicat de presă pentru studiu, experimentul lui Osuna-Mascaró a fost inspirat de cimpanzeii din Triunghiul Goualougo din nordul Congoului care pescuiesc termite, singurul alt animal non-uman cunoscut care folosește seturi de unelte. „Acești cimpanzei pescuiesc termite printr-un proces în două etape: mai întâi, folosesc un băț bont pentru a face găuri în mușuroiul de termite, iar apoi introduc o sondă lungă și flexibilă pentru a „pescui” termitele din găuri. În acest studiu, echipa lui Osuna-Mascaró a însărcinat cacadu cu pescuitul de nuci caju în loc de termite.”
Pentru a replica situația cimpanzeilor, cercetătorii au construit o cutie care conținea o nucă caju la care se ajungea rupând o membrană transparentă de hârtie. Odată ce un papagal rupea hârtia cu un băț ascuțit, trebuia să folosească o altă unealtă, un pai tăiat pe jumătate, pentru a ajunge la nuca caju. Păsărilor le-au fost furnizate cele două unelte.
Șapte dintre cei 10 cacadu și-au dat seama cum, doi dintre ei (Figaro și Fini) completând sarcina în 35 de secunde la prima încercare! Deoarece cacadu nu au cerințe similare de căutare hrană în sălbăticie, cercetătorii au concluzionat că nu există nicio șansă ca folosirea uneltelor lor să se bazeze pe comportamente înnăscute. În plus, fiecare cacadu a variat ușor în metoda sa.
După ce au finalizat această sarcină, echipa a trecut la testarea flexibilității cacadu în funcție de situație. Au amestecat cutiile și au prezentat fiecărui cacadu o cutie cu membrană și o cutie fără. Li s-au dat aceleași două unelte. „Cacadu trebuiau să acționeze conform problemei; uneori era necesar setul de unelte, iar alteori era suficientă o singură unealtă”, spune Osuna-Mascaró.
În această fază, toți cacadu și-au dat seama rapid și au reușit să folosească uneltele potrivite pentru ceea ce cerea sarcina.
„Atunci când alegeau ce unealtă să folosească mai întâi, luau una, o lăsau, apoi luau cealaltă, o lăsau, se întorceau la prima și așa mai departe”, spune Osuna-Mascaró.
După aceea, cercetătorii au evaluat capacitatea de transport a păsărilor în timp ce purtau uneltele. Au oferit o varietate de situații, cum ar fi urcarea unei scări scurte în timp ce cărau uneltele sau zborul orizontal și apoi vertical. Din nou, unele dintre cutii aveau membrană, iar altele nu, ceea ce însemna că cacadu trebuiau să decidă dacă aveau nevoie de una sau ambele unelte.
Așa cum a descris echipa:
„Chiar nu știam dacă cacadu vor transporta două obiecte împreună”, spune Alice Auersperg, autor senior al studiului și biolog cognitiv la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena. „A fost un pic un risc, pentru că am văzut păsări combinând obiecte jucăuș, dar foarte rar transportă mai mult de un obiect împreună în comportamentul lor normal.”
În ultimele decenii, a existat o mișcare crescândă de a regândi modul în care gândesc animalele—și studii precum acesta continuă să dezvăluie că animalele sunt mai inteligente decât ar dori mulți oameni să creadă.
„Considerăm că, în ceea ce privește cogniția tehnică și utilizarea uneltelor, papagalii au fost subestimați și insuficient studiați”, spune Auersperg.
Am subestimat mult timp păsările—poate că este timpul să redefinim termenul „birdbrain” pentru a semnifica inteligență, nu lipsa acesteia?
