Așa cum am menționat în postarea mea despre berea făcută din pâine reciclată, am citit Drawdown de Paul Hawken. Printre soluțiile climatice propuse în carte, unele au părut ambițioase ca scară—poate chiar fanteziste. Dar m-a frapat faptul că Drawdown prezice că doar 16% din kilometrii globali parcurși de pasageri vor fi în vehicule electrice până în 2050.
Alții au idei diferite.
Tony Seba, de exemplu, a prezis anterior că toate vehiculele rutiere noi, la nivel global, vor fi 100% electrice până în 2030. Și se bazează pe această predicție cu un nou raport, co-autorat de James Arbib, intitulat Regândirea Transportului 2020-2030: Perturbația Transportului și Colapsul Vehiculelor cu Motor cu Combustie Internă și al Industriilor Petroliere.
Printre predicțiile îndrăznețe făcute de această dată se numără:
—95% din kilometrii parcurși de pasageri în SUA vor fi serviți de Vehicule Electrice Autonome la cerere (A-EV-uri) deținute de companii care oferă Transport ca Serviciu (TaaS).
—A-EV-urile implicate în TaaS vor reprezenta 60% din parcul auto al SUA.
—Pe măsură ce mai puține mașini vor parcurge mai mulți kilometri, numărul de vehicule de pasageri pe drumurile americane va scădea de la 247 de milioane în 2020 la 44 de milioane în 2030.
—Cererea globală de petrol va atinge un vârf de 100 de milioane de barili pe zi până în 2020, scăzând la 70 de milioane de barili pe zi până în 2030.
Acum, s-a spus de multe ori că predicțiile sunt un joc al nebunilor. La urma urmei, puțini dintre noi preziceau colapsul brusc al industriei cărbunelui acum doar un deceniu. Dar predicțiile anterioare ale lui Seba privind scăderea costurilor bateriilor, energiei solare și tehnologiei vehiculelor autonome au fost surprinzător de precise—chiar ușor conservatoare. Așadar, viziunea lui Seba și Arbib s-ar putea chiar împlini?
Acum, încă nu am reușit să descarc raportul (dificultăți tehnice), așa că lucrez pe baza materialelor din comunicatul de presă. Dar premisa cheie pare a fi că majoritatea predicțiilor convenționale privind adoptarea vehiculelor electrice nu reușesc să ia pe deplin în considerare confluența dintre vehiculele electrice, tehnologia de conducere autonomă și noile alternative la posesia mașinii. Când este mai ieftin, mai ușor, mai ecologic și mai distractiv să chemi un vehicul autonom care să te ducă la destinație, de ce ai mai plăti pentru un morman uriaș de metal care să stea în curtea ta și să-ți mănânce din economii?
De fapt, Seba și Arbib susțin că utilizarea vehiculelor autonome, electrice, operate sub un model de Transport ca Serviciu (gândiți-vă la Uber fără șofer) va fi de patru până la 10 ori mai ieftină pe kilometru decât cumpărarea unei mașini noi, și de două până la patru ori mai ieftină decât operarea unui vehicul existent deja achitat, până în 2021. Aceasta este o diferență destul de convingătoare.
Desigur, rămâne de văzut dacă legăturile noastre culturale și psihologice puternice cu posesia mașinii se dovedesc a fi un impediment pentru astfel de noi moduri de a gândi mobilitatea. În prezent, pare că suntem bombardați cu titluri contradictorii, de la sosirea „Vârfului Mașinilor” până la camionetele pickup și SUV-urile care cuceresc lumea. Dar din sondajele anecdotice printre prieteni și cunoștințe, se simte o dorință crescândă pentru transportul electrificat și o deschidere tot mai mare către transportul public, ridesharing și alte modalități de deplasare.
Anul 2030 nu este atât de departe. Dar s-ar putea să arate foarte, foarte diferit față de lumea pe care o cunoaștem azi. Să sperăm doar că vom folosi perturbația care urmează pentru a ne reconstrui comunitățile în jurul oamenilor—nu al cutiilor (autonome sau nu) în care se deplasează.
