Avem nevoie de o nouă abordare a producerii și cumpărării hainelor, deoarece sistemul actual este nesustenabil.
Industria modei rapide continuă să provoace daune semnificative mediului, se arată într-un nou raport, iar revizuirea abordării noastre asupra hainelor ar trebui să fie o prioritate de top. Raportul, intitulat „Prețul ecologic al modei rapide„, a fost publicat pe 7 aprilie în revista Nature Reviews Earth & Environment. Autorii săi oferă o prezentare generală a impactului de mediu al producției de modă, îndemnând companiile, guvernele și consumatorii să reexamineze modelul actual de afaceri și să adopte alternative precum producția mai lentă și de calitate superioară, revânzarea, repararea și reciclarea, precum și procese de fabricație mai sigure.
Această cifră este dezbătută, dar Grupul Interguvernamental de Experți în Schimbări Climatice (IPCC) afirmă că industria modei este responsabilă pentru 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și, conform autorilor studiului, se clasează pe locul doi după industria aviației. Hainele sunt produse printr-un lanț de aprovizionare lung și complex care începe cu agricultura și producția petrochimică (pentru fibre sintetice), prelucrarea chimică a țesăturilor și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și se termină cu livrarea la magazine și vânzările ulterioare. Acesta implică aproximativ 300 de milioane de oameni de-a lungul lanțului, de la fermieri la lucrători din fabrici de confecții și personal din magazine.
Impacturi asupra mediului
Cantitatea de resurse consumate este enormă. Este nevoie în medie de 200 de tone de apă pentru a produce o tonă de textile. Bumbacul este cea mai „însetată” cultură, necesitând 95% din apa utilizată pentru irigarea culturilor textile. Acest lucru a dus la penurie de apă în multe țări, inclusiv în Uzbekistan, unde se estimează că „20 la sută din pierderea de apă suferită de Marea Aral a fost cauzată de consumul de bumbac în UE.” O mare parte din apa murdară utilizată în prelucrarea textilelor este deversată în aceleași pâraie și râuri de apă dulce care asigură hrană și mijloace de trai multor localnici.
Este o industrie cu utilizare intensivă de substanțe chimice. Pesticidele sunt folosite masiv pe culturi, în special pe bumbac, și numeroase alte substanțe chimice sunt folosite pentru a torce și țese, a albi și a vopsi țesăturile, și pentru a finisa cu substanțe hidrofuge și alte texturi. Majoritatea țesăturilor vândute în Europa sunt prelucrate în afara continentului, ceea ce face dificil de știut ce conțin, dar nici măcar companiile europene nu se abțin prea mult: „Într-un exemplu, o singură companie europeană de finisare a textilelor folosește peste 466 g [16 oz] de substanțe chimice pe kilogram de material textil.”
Transportul este un alt factor major al emisiilor. Lanțul de producție a îmbrăcămintei este ineficient, implicând de obicei designeri din Nordul Global și lucrători din fabrici de confecții din Sudul Global. Aceste „lanțuri lungi de aprovizionare înseamnă că articolele de îmbrăcăminte pot fi călătorit în jurul globului o dată sau chiar de mai multe ori pe parcursul numeroaselor etape de fabricație, de la cultivarea fibrei brute la o ținută gata.”
Hainele sunt de obicei expediate pe cale maritimă, dar există o tendință îngrijorătoare spre utilizarea transportului aerian pentru a economisi timp. Aceasta este o parodie ecologică, „deoarece se estimează că mutarea a doar 1 la sută din transportul articolelor de îmbrăcăminte de pe nave pe cale aeriană ar putea duce la o creștere cu 35 la sută a emisiilor de carbon.” Apoi, odată ce hainele sunt uzate, ele sunt adesea transportate în Africa sau în alte regiuni sărace în curs de dezvoltare ale lumii, unde sunt ‘reciclate’.
Ton Rulkens – Second-hand clothes being sold in Mozambique/CC BY-SA 2.0
Care este soluția?
Autorii studiului susțin că întregul acest model este nesustenabil și trebuie schimbat.
Pentru a face acest lucru, toată lumea, de la industria textilă la afacerile de modă și până la cumpărători, trebuie să „creeze noi paradigme”, ceea ce include „limitarea creșterii, reducerea deșeurilor și promovarea unei economii circulare”. În termeni mai simpli, mai practici, primul pas evident este să coborâm de pe rollercoaster-ul modei rapide, unde articole noi la modă sunt introduse în magazine în fiecare săptămână și vândute la prețuri extrem de mici. Aceasta alimentează supraconsumul, perpetuează producția de slabă calitate și generează o cantitate enormă de deșeuri.
Raportul recomandă o îndepărtare de poliester, în prezent cel mai utilizat material pentru îmbrăcăminte, în ciuda faptului că este produs de industria petrochimică, nu îmbătrânește bine și nu se biodegradează și este responsabil pentru aproximativ 35 la sută din poluarea oceanică cu microplastice. Din păcate, se preconizează o creștere a utilizării poliesterului pe măsură ce mai mulți asiatici și africani adoptă stiluri de îmbrăcăminte occidentale. Cu toate acestea, industria modei ar trebui să „se concentreze pe producerea de articole de calitate superioară, durabile, în timp ce inovații precum închirierea hainelor și noi abordări ale revânzării ar trebui extinse.”
Autorii studiului afirmă că este important ca oamenii să înceteze să privească moda ca pe un divertisment și să o vadă mai degrabă ca pe o achiziție funcțională. Dar atâta timp cât revânzarea și închirierea pot prospera, pasionații de modă nu trebuie să simtă că le lipsesc hainele; există mai mult decât suficient pentru toată lumea fără a menține status quo-ul. Trebuie doar să găsim o modalitate mai bună de a o partaja.
