Conform Camilei Domonoske de la NPR, vânzările de camionete electrice care fac vrum vor exploda. Ea vorbește cu consultantul Alexander Edwards, care calculează că „2 milioane de cumpărători pe an ar putea lua în considerare ideea unei camionete electrice”. Motivele nu au nimic de-a face cu mediul; este cuplul, forța de rotație.
Între timp, consiliul editorial de la Bloomberg dorește ca președintele ales să sprijine cu adevărat mașinile electrice cu credite fiscale mai mari, programe de tip „bani pentru rablele pe benzină” și construirea a jumătate de milion de stații de încărcare pentru a susține potențial 8,5 milioane de vehicule electrice pe șosele. Acesta este un număr mare de mașini și camioane.
Fabricarea tuturor acestor mașini și camioane va necesita mult oțel, aluminiu și litiu, toate având emisii mari de carbon inițiale, sau carbon încorporat, probabil între 12 tone pentru un vehicul electric de mărimea unei mașini și până la 60 de tone de echivalent CO2 pentru ceva cum ar fi Hummer EV. Acesta este motivul pentru care spun mereu că mașinile electrice nu ne vor salva; pur și simplu nu avem spațiu în bugetul global de carbon sub care trebuie să rămânem pentru a menține temperatura globală să nu crească cu mai mult de 1,5 grade C. De aceea spun mereu că nu ar trebui să investim în subvenții pentru cumpărarea mașinilor electrice, ci ar trebui să investim în lucruri care fac posibil ca mulți oameni să trăiască fără ele. Și de fiecare dată, primesc comentarii precum „Atâta ură! Vorbești despre conceptul de a lăsa excelența să fie un dușman al binelui.” Este atât de frustrant, cum pot explica asta?
Apoi am văzut acest tweet de la Rosalind Readhead, care m-a inspirat să încep Proiectul Stilul de Viață 1,5 Grade, care va fi în curând o carte publicată de New Society Publishers. Ea vorbește despre faptul că fiecare dintre noi avem un buget de carbon pe durata vieții de 30 de tone și despre cum mașinile electrice sau zborurile sunt adevărate spargeri de buget. De fapt, un Hummer EV cu 60 de tone de echivalent CO2 de carbon încorporat este de două ori bugetul înainte chiar să-l conduci de pe lot. Oamenii au răspuns tweet-ului lui Rosalind cu afirmații precum „Trebuie să ne concentrăm pe combustibilii fosili în loc să fim virtuoși individual. Acest lucru se încadrează în tactica de distragere a atenției folosită de industria combustibililor fosili.” Aud des acest argument în întreaga discuție despre stilul de viață de 1,5 grade, așa că haideți să urmăm logica acestuia.
Ce este bugetul de carbon pe persoană?
Așa cum explică Zeke Hausfather de la Carbon Brief, „Ideea unui ‘buget de carbon’ care leagă o anumită cantitate de încălzire viitoare de o cantitate totală de emisii de CO2 se bazează pe o relație puternică între emisiile cumulative și temperaturile din modelele climatice.” Creșterea temperaturii este proporțională cu cantitatea de CO2 din atmosferă. Bugetul a fost unul dintre blocurile de bază ale Acordului de la Paris și s-a redus de atunci. La începutul anului 2020, cifrele bugetului erau:
- 985 miliarde tone (Gt) CO2 pentru limitarea încălzirii la 2,0°C cu o probabilitate de 66%
- 395 Gt CO2 pentru limitarea încălzirii la 1,5°C cu o probabilitate de 50%
- 235 Gt CO2 pentru limitarea încălzirii la 1,5°C cu o probabilitate de 66%
Acestea nu sunt pe an sau până în 2030, acestea sunt emisii cumulative, totale. În calculul cel mai simplist, dar echitabil, împarți pur și simplu aceasta la numărul de oameni de pe planetă (7,8 milioane) și obții ceea ce reprezintă partea echitabilă a fiecăruia dintre noi.
Acest lucru este evident simplist; nimeni nu a împărțit vreodată ceva pe această planetă în mod just sau echitabil, și nu ajustează pentru vârstă; nu ar trebui să am aceeași cantitate de carbon de consumat ca cineva de o treime din vârsta mea. (Există un calculator mult mai sofisticat pe Carbon Brief.) Nu este nimic mai mult decât un ghid și un mod diferit de a privi lucrurile.
Dar atunci când privești carbonul în acest mod, nu mai pare o idee atât de bună să arunci bani pe mașini electrice care depășesc între jumătate și de două ori bugetul de 30 de tone spre care ar trebui să ne îndreptăm. Pare mult mai logic să investești în facilitarea vieții fără mașini, cu transport în comun sau biciclete cargo și e-bike-uri și infrastructura care le susține și le încurajează să primească subvenții mari. Sau cu legi de zonare care încurajează comunitățile pietonale și orașele de 15 minute, astfel încât majoritatea oamenilor nici măcar să nu trebuiască să se gândească la condus.
Așa cum am menționat anterior, multe lucruri se schimbă atunci când începi să te gândești la carbonul inițial sau încorporat. Când începi să te gândești la partea ta din bugetul global de carbon, lucrurile se schimbă și mai mult. Nu spun că toată lumea ar trebui sau poate să-și trăiască întreaga viață numărându-și bugetul cumulativ de carbon, dar asta este ceea ce trebuie să facem colectiv, așa că este un instrument util de avut în vedere. Și nu vom reuși dacă toată lumea râvnește la tracțiunea unei camionete electrice mari și grele.
