`
Praful proverbial s-a așezat la începutul acestei săptămâni după ce participanții la festivalul anual Burning Man au primit în sfârșit undă verde să plece, după ce ploile torențiale au transformat terenul evenimentului într-un mocirlă noroioasă care a împiedicat zeci de mii de oameni să iasă cu mașina. Participanților la festival li s-a spus să conserve alimentele și apa până când solul se va usca suficient pentru ca mașinile, camioanele și autorulotele să poată circula.
Pentru unii, această rundă de vreme necooperantă ar putea rămâne doar o notă de subsol nefericită în istoria faimoasă a acestui festival de artă și muzică tot mai popular, care se desfășoară încă din anii 1980. Dar pentru alții, este un semnal de alarmă zguduitor că astfel de evenimente masive nu sunt scutite de realitățile dure ale încălzirii globale, care face ca evenimentele meteorologice extreme să fie cu atât mai intense și mai frecvente. Dacă e ceva, ar putea fi timpul să regândim evenimentele de mare anvergură precum Burning Man, care a atras peste 70.000 de oameni doar anul acesta.
A Lăsa Cu Adevărat Fără Urmă?
Mulți sunt atrași de festival pentru diversele sale evenimente muzicale și pentru instalațiile artistice uluitoare, care punctează adesea peisajul suprarealist din această porțiune a deșertului Nevada, cunoscută colocvial sub numele de „the playa” (plaja).
Ghidați de principiile Burning Man de auto-exprimare radicală, auto-suficiență și incluziune, literalmente aproape orice este permis în acest festival de o săptămână, unde nu ar trebui să aibă loc schimburi de bani, și unde este cultivată o cultură a dăruirii și a construirii comunității.
Unul dintre cele mai cunoscute principii ale Burning Man este ” a nu lăsa nicio urmă„, în care petrecăreții sunt încurajați să adune meticulos fiecare bucățică de resturi și „materie [care este] la locul nepotrivit” pentru a lăsa situl într-o stare mai bună decât l-au găsit.
Cu toate acestea, decalajul dintre idealurile Burning Man și realitatea sa poate fi destul de mare. În ciuda eforturilor participanților de a nu lăsa nicio urmă pe situl în sine, locuitorii din orașul cel mai apropiat, Reno, Nevada, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care orașul lor a devenit un loc de deversare pentru obiectele aruncate după eveniment. Evenimentul ar putea contribui, în mod discutabil, la supraconsum, așa cum raportează SFGATE:
Un Ecosistem Complex Sub Stres
Apoi, sunt oamenii de știință care spun că ecosistemul delicat al sitului este supus unui stres imens în fiecare an, deoarece zeci de mii de participanți la festival converg pe situl de aproximativ 1600 de hectare pentru a-și amenaja taberele și instalațiile.
Deși nisipurile palide, de pe altă lume, ale platoului ar putea părea că nu susțin multă viață, este de fapt un fund de lac antic, uscat, care reînvie sub ploaie, așa cum a subliniat Patrick Donnelly, directorul de stat al Centrului pentru Diversitate Biologică din Nevada, acum câțiva ani:
Conflict Climatic
Se pare că vederile lui Donnelly nu sunt unice; de fapt, în timpul deschiderii festivalului săptămâna trecută, o coaliție de organizații climatice—inclusiv una fondată de membri preocupați ai comunității Burning Man— a blocat temporar traficul de a intra pe terenul festivalului.
Protestul de scurtă durată a fost o încercare de a atrage atenția asupra faptului că evenimentul produce aproximativ 100.000 de tone de CO2 pe an—90% din acestea provenind din călătorii, pe măsură ce oamenii conduc și zboară din toată țara și internațional pentru a ajunge la festival.
Temperaturile în creștere din ultimii ani s-au tradus prin mai multe domuri cu aer condiționat pe platou care funcționează pe combustibili fosili. Burning Man are chiar și o pistă de aterizare proprie care deservește jeturi private și elicoptere. În acea săptămână, evenimentul devine, aparent, al treilea oraș ca mărime din Nevada, poreclit Black Rock City. Deși Burning Man a implementat diverse inițiative pentru a face festivalul mai ecologic, unii protestatari precum Will Livernois de la Scientist Rebellion subliniază că pur și simplu nu este suficient:
Gentrificare Într-un Microcosm
Într-adevăr, unele dintre aceste inegalități sistemice se manifestă prin modul în care festivalul a fost ” gentrificat” într-un fel de elita din Silicon Valley, deoarece cei care își permit să călătorească acolo cu jeturile private exploatează și munca participanților mai puțin înstăriți pentru a amenaja și întreține tabere „plug-and-play” luxoase și exclusive. După cum deplânge elocvent scriitorul Keith A. Spencer în „De Ce Bogatii Iubesc Burning Man,” acest microcosm gentrificator reflectă trist macrocosmosul din afara limitelor acestui festival temporar:
Burning Man ca fenomen a ajuns în mod clar la o răscruce, adus de constrângerile unei planete finite și ale unei societăți tot mai inegale. Având în vedere fragilitatea ecosistemului sitului și impacturile de mediu foarte reale pe care le impune an de an, ar putea fi timpul ca organizatorii și membrii comunității să regândească modul în care festivalul continuă. Ar putea Burning Man interzică jeturile private, materialele plastice de unică folosință și comodificarea ulterioară? Sau poate s-ar putea orienta spre o periodicitate bi-anuală, așa cum au făcut deja unele festivaluri masive pentru a-și reduce amprenta de carbon? Poate s-ar putea, de asemenea, să facă tranziția către un model preponderent descentralizat care să includă mai multe „arsuri” regionale—evenimente locale inspirate de Burning Man care se desfășoară deja pe tot parcursul anului?
Orice ar fi, este nevoie de o schimbare radicală. Desigur, noi, ca societate, vom avea întotdeauna nevoie de mai multă artă, frumusețe și experiențe inspiraționale în lume. La cel mai idealist nivel, Burning Man reprezintă toate acestea și mai mult. Dar, în cele din urmă, acele idealuri trebuie să fie înrădăcinate în realitate—și chiar acum, acea realitate din ce în ce mai sumbră necesită un răspuns urgent.
`
