Julia Gersovitz de la FGMAA Architects din Montreal a subliniat: Clădirile obișnuiau să arate ca literele alfabetului, pentru a minimiza distanța până la un perete exterior și a maximiza lumina naturală și ventilația. Cu toții am văzut multe C-uri, O-uri și câteva E-uri (am uitat să desenez probabil cele mai comune, L-urile).
Astăzi, inginerii ar spune că pierderea sau câștigul de căldură printr-o suprafață exterioară atât de mare ar consuma mult mai multă energie decât s-ar economisi prin utilizarea luminii naturale și a ventilației încrucișate naturale. Ei ar spune că cea mai eficientă clădire ar maximiza suprafața etajului și ar minimiza perimetrul, dimensiunea ferestrelor și cantitatea de schimb de aer. Asta au făcut în anii ’70 și așa am obținut multe clădiri toxice.
Dar acum avem și izolații foarte bune și ne putem permite, poate, un perimetru puțin mai mare pentru mult mai multă lumină naturală și aer. Există probabil un compromis de găsit între Steingruber și arhitectura modernă, între a umple clădirile noastre cu soluții high-tech de tip „gadget verde” și pur și simplu a construi cu materiale sănătoase, multă lumină și mult aer proaspăt.
Poate precum frumosul „O” al clădirii Terry Thomas a lui Weber Thompson, pe care o arăt mereu. Literele creează clădiri frumoase.
