Cele două ingrediente esențiale în orice uragan sunt apa caldă și aerul umed și cald. De aceea, uraganele încep în zonele tropicale.
Multe uragane atlantice încep să prindă formă atunci când furtunile cu descărcări electrice de-a lungul coastei de vest a Africii se deplasează deasupra apelor oceanice calde, care au cel puțin 27 de grade Celsius, unde întâlnesc vânturi convergente din jurul ecuatorului. Alte uragane provin din pungi de aer instabil care apar în Golful Mexic.
Aerul cald și apa caldă creează condițiile potrivite
Uraganele încep atunci când aerul cald și umed de la suprafața oceanului începe să se ridice rapid, unde întâlnește aer mai rece, ceea ce face ca vaporii calzi de apă să se condenseze și să formeze nori de furtună și picături de ploaie. Condensarea eliberează, de asemenea, căldură latentă, care încălzește aerul rece de sus, făcându-l să se ridice și să facă loc pentru mai mult aer cald și umed de la oceanul de jos.
Pe măsură ce acest ciclu continuă, mai mult aer cald și umed este atras în furtuna în curs de dezvoltare și mai multă căldură este transferată de la suprafața oceanului în atmosferă. Acest schimb continuu de căldură creează un model de vânt care se rotește în spirală în jurul unui centru relativ calm, ca apa care se scurge într-un sifon.
De unde provine energia unui uragan?
Vânturile convergente de lângă suprafața apei se ciocnesc, împingând mai mulți vapori de apă în sus, crescând circulația aerului cald și accelerând viteza vântului. În același timp, vânturile puternice care suflă constant la altitudini mai mari trag aerul cald în ascensiune departe de centrul furtunii și îl trimit rotindu-se în modelul clasic de ciclon al uraganului.
Aerul cu presiune ridicată la altitudini mari îndepărtează, de asemenea, căldura de centrul furtunii și răcește aerul în ascensiune. Pe măsură ce aerul cu presiune ridicată este atras în centrul cu presiune scăzută al furtunii, viteza vântului continuă să crească.
Pe măsură ce furtuna se dezvoltă de la o furtună cu descărcări electrice la un uragan, ea trece prin trei etape distincte bazate pe viteza vântului:
- Depresiune tropicală: viteze ale vântului mai mici de 62 de kilometri pe oră.
- Furtună tropicală: viteze ale vântului de la 63 km/h la 118 km/h.
- Uragan: viteze ale vântului de 119 km/h sau mai mult.
Schimbările climatice și uraganele
Oamenii de știință sunt de acord asupra mecanismului de formare a uraganelor și sunt de acord că activitatea uraganelor poate crește într-o zonă pe parcursul câtorva ani și poate scădea în altă parte. Totuși, aici se termină consensul.
Unii oameni de știință cred că contribuția activității umane la încălzirea globală (creșterea temperaturilor aerului și a apei la nivel mondial) face ca formarea uraganelor este mai ușoară și acestea să capete o forță distructivă. Alți oameni de știință cred că orice creștere a uraganelor severe din ultimele decenii s-ar datora modificărilor naturale ale salinității și temperaturii în adâncurile Atlanticului.
Deocamdată, climatologii examinează cu atenție interacțiunile dintre aceste fapte:
- Temperaturile aerului și ale apei sunt în creștere la nivel mondial. Conform Raportului Climatic Global NOAA din 2019, cei mai calzi cinci ani între 1880 și 2019 sunt cei mai recenți, apărând după 2015. Mai mult, 9 din 10 dintre cei mai calzi ani de până acum au apărut după 2005.
- Activitățile umane precum defrișările și emisiile de gaze cu efect de seră dintr-o gamă largă de procese industriale și agricole contribuie la aceste schimbări de temperatură într-un ritm mai mare astăzi decât în trecut.
- Taifunurile din Pacific (uraganele din bazinul Pacificului) au crescut în frecvență și severitate.
