Care este diferența dintre bizon și bivol?

Indiferent de ce spune imnul neoficial al Vestului American despre bivolii care cutreieră—acest tip de bovid nu se găsește pe teritoriul SUA. Ceea ce avem pe teritoriul țării, formând cele mai cunoscute turme în Parcul Național Yellowstone și pe Insula Catalina, sunt bizoni.

Deși bizonii sunt uneori numiți colocvial bivoli, cele două specii sunt diferite biologic, cu arealuri neconectate și pot fi deosebite prin câteva trăsături fizice distincte. Iată tot ce trebuie să știi despre cele două familii adesea confundate de giganți păscători antici.

Clasificarea bivolilor și a bizonilor

Bivolii și bizonii aparțin tribului Bovini, care include animale de dimensiuni medii până la masive din familia Bovidae. Familia Bovidae include, de asemenea, antilope, gazele, capre și oi.

Deși o serie de specii din tribul Bovini sunt denumite în mod obișnuit bivoli sau bizoni (anoa este numit „bivol pitic”, iar gaur „bizon indian”, de exemplu), există doar patru specii adevărate de bizoni și bivoli.

Bizonul american

Bizonii americani (Bison bison) cutreieră în Yellowstone și sunt reprezentați pe emblema Serviciului Parcurilor Naționale (National Park Service) și pe sigiliul Departamentului de Interne al SUA (U.S. Department of the Interior). Sunt cele mai grele animale terestre din America de Nord și, din 2016, mamiferul național al SUA, alăturându-se rândurilor patriotice ale păsării sale naționale, vulturul pleșuv.

Acum câteva secole, bizonii americani locuiau pe mari porțiuni din America de Nord—”centura mare a bizonilor” extinzându-se din Alaska până în Florida și spre est până în New York. Acum au un areal fragmentat din cauza vânătorii comerciale, a sacrificării și a bolilor introduse de bovinele domestice la sfârșitul anilor 1800. Astăzi, bizonii sălbatici se găsesc sporadic în Canada și Alaska și în părți din Vest, inclusiv în Idaho, Montana, Arizona, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Utah și chiar și pe Insula Catalina din California, deși acea turmă a fost introdusă.

Turma din Yellowstone este cea mai mare din țară, conținând între 2.300 și 5.500 de indivizi, în funcție de an. IUCN estimează că există între 11.248 și 13.123 de bizoni americani maturi și sălbatici în America de Nord. Specia este considerată aproape amenințată din cauza „manipulării genetice a bizonilor comerciali pentru caracteristici de piață” și a sacrificării pentru a preveni răspândirea bolilor. Pe lângă populațiile sălbatice, există și bizoni americani domesticiți care sunt crescuți pentru carne.

Bizonul european

Bizonul american și bizonul european, cunoscut și sub numele de zimbru, sunt singurele două specii de bizoni existente în lume. Bizonul european (Bison bonasus), cele mai mari animale terestre din Europa, împărtășește multe asemănări cu omologii săi americani, dar se găsește în Germania, Polonia, Belarus, Elveția și Lituania. Cea mai mare populație se găsește la granița dintre Polonia și Belarus, în Pădurea Virgină Bialowieża.

La fel ca și în cazul bizonului american, bizonul european a fost vânat până aproape de extincție înainte de secolul al XX-lea. Societatea pentru Protecția Bizonului European, condusă de oameni de știință (succedată de Societatea Prietenilor Bizonului European), a fost înființată în 1922 și a jucat de atunci un rol major în recuperarea speciei. Bizonul european a fost trecut de la specie pe cale de dispariție la aproape amenințată pe Lista Roșie a IUCN. La momentul ultimei evaluări, în 2020, se credea că mai existau 2.518 indivizi maturi.

Bivolul de apă

Bivolii de apă sălbatici (Bubalus arnee) locuiesc în zone umede, pajiști, păduri și savane în Asia—în special în India, Nepal, Bhutan, Thailanda, Myanmar, Cambodgia și Sri Lanka. Sunt cunoscuți pentru faptul că se tăvălesc în noroi pentru a se răcori la temperaturile ridicate din Asia.

În timp ce bizonii se hrănesc bucuroși pe câmpii uscate, bivolii de apă preferă o dietă umedă de plante acvatice. Se vor hrăni chiar și cu capul sub apă, smulgând stuf și ierburi invazive de pe fundul mlaștinilor și al altor zone inundate.

Bivolii de apă sunt utilizați pe scară largă ca „tractoare vii” în industria agricolă. Populațiile sălbatice sunt considerate pe cale de dispariție—2.500 de indivizi maturi și în scădere—parțial din cauza domesticirii. Populațiile sălbatice concurează și adesea se încrucișează cu populațiile domestice. De asemenea, se confruntă cu amenințări din cauza vânătorii și a bolilor de la bovine.

Bivolul african

Celelalte două specii de bivoli existente aparțin unor genuri diferite—bivolul de apă genului Bubalus și bivolul african genului Syncerus. Bivolii africani (Syncerus caffer) se găsesc doar în Africa.

IUCN descrie patru subspecii de bivoli africani: bivolul de pădure, bivolul de savană vest-africană, bivolul de savană central-africană și bivolul de Cap. Împreună, sunt răspândiți în părți din Africa subsahariană, inclusiv în Tanzania, Uganda, Kenya și Republica Democratică Congo. Specia este aproape amenințată; se estimează că au mai rămas între 398.000 și 401.000 de indivizi maturi.

Cum să faci diferența dintre bivol și bizon

Poți deosebi un bivol de un bizon doar uitându-te la el, lăsând la o parte arealul geografic. Dacă are o cocoașă mare pe umeri, coarne scurte și groase, și o barbă și blană deasă, este un bizon. Dacă pare să aibă păr mai fin, negru și coarne lungi care se curbează în sus, este un bivol. Comparându-i, vei observa că capul unui bizon este mult mai mare.

În ceea ce privește deosebirea speciilor de bizoni, este puțin mai complicat. Bizonul american are de obicei mai mult păr, iar capul îi atârnă mai jos decât al bizonului european, deoarece pășunează mai mult. Bivolul de apă și bivolul african sunt mai ușor de deosebit după coarnele lor: cele ale bivolului de apă se curbează în sus și spre interior, în timp ce ale bivolului african se curbează în jurul capului, ca o mustață.