Statele Unite au văzut primul produs alimentar integral modificat genetic — o roșie — apărând pe piață în 1994. De atunci, o mare parte dintre fermierii americani au adoptat soiuri modificate genetic, iar cel puțin 70% dintre toate alimentele procesate din magazinele alimentare din SUA conțin acum ingrediente provenite de la organisme modificate genetic.
Porumbul, soia și bumbacul — culturile numărul 1, 2 și, respectiv, 5 din America — sunt cele mai importante recolte modificate genetic ale țării. În 1996, doar 2,2% din suprafața cultivată în SUA cu porumb era reprezentată de soiuri cu gene modificate; în 2008, aceasta a crescut la 60%. Suprafața cu bumbac modificat genetic a trecut de la 8,3% la 65,5% în aceeași perioadă de 12 ani.
De ce această creștere bruscă? Pe scurt, pentru că culturile modificate genetic sunt, în general, mai rezistente și mai productive. Genele lor au fost editate astfel încât să fie rezistente la anumite amenințări, fie că este vorba de ciuperci care distrug culturile sau de erbicide care distrug buruienile. Oamenii de știință pot obține acum cu o singură modificare genetică ceea ce ar fi durat anterior generații de selecție artificială — ceea ce face minuni pentru productivitatea imediată a culturilor. Criticii își exprimă îngrijorarea, totuși, că adoptarea pe scară largă a culturilor modificate genetic va avea consecințe grave asupra sănătății și mediului. Site-ul web al Proiectului Genomului Uman din SUA listează unele controverse legate de alimentele modificate genetic, inclusiv alergiile, pierderea biodiversității și amenințarea ca genele modificate să contamineze alte plante prin polenizare încrucișată.
Argumentul contaminării genetice a câștigat credibilitate în februarie, când cercetătorii au raportat descoperirea de gene de porumb modificat genetic în soiuri tradiționale de culturi mexicane. Mexicul — casa ancestrală a porumbului, pe care aztecii l-au selectat artificial dintr-o cereală numită teosinte — a interzis porumbul modificat genetic în 1998 pentru a proteja diversitatea genetică a culturilor sale native. Un studiu din 2001 a raportat că eșantioane de porumb din statul mexican Oaxaca conțineau gene modificate, însă cercetătorii au fost criticați pentru inexactitate tehnică, iar un studiu ulterior din 1995 nu a reușit să le reproducă rezultatele. Studiul publicat luna trecută a confirmat contaminarea cu porumb modificat genetic în 2001 și 2004, iar autoarea principală a declarat agenției de presă AFP că suspectează că transgenile au provenit din Statele Unite, deși acest lucru nu a fost demonstrat. „Este foarte dificil să se evite fluxul de gene de la porumbul transgenic la porumbul netransgenic în Mexic, chiar dacă a existat un moratoriu”, a spus ea.
Studiul nu a examinat ce efecte ar putea avea această contaminare asupra porumbului, asupra mediului local sau asupra sănătății umane. Și, în ciuda suspiciunii larg răspândite în multe țări, în special în Europa, există puține dovezi concludente că OMG-urile provoacă vreun rău direct oamenilor sau mediului. Agențiile americane care le reglementează — EPA, FDA și USDA — nu au publicat rapoarte incriminatoare și, deloc surprinzător, companiile care beneficiază de recolte mai mari și mai rezistente susțin culturile modificate genetic. Cu toate acestea, o varietate de oameni de știință și activiști continuă să le studieze și să le examineze cu atenție, iar multe dintre preocupările rămase se concentrează în mare parte pe efectele lor necunoscute pe termen lung.
Un studiu al USDA din 2006 (PDF) a concluzionat că, pentru ca ingineria genetică să aibă succes pe deplin în Statele Unite, departamentul trebuie să poată liniști consumatorii sceptici. Efortul va depinde de „capacitatea noastră de a identifica și măsura beneficiile și riscurile sale potențiale, precum și distribuția acestora”, se arată în raport. Dar având în vedere cât de răspândită este deja adoptarea sa aici — și cât de omniprezente sunt produsele modificate genetic în alimentele procesate — acest lucru s-ar putea să nu fie necesar.
