Tundra, cel mai rece biom de pe Pământ, găzduiește plante remarcabil de rezistente. Ele supraviețuiesc și, adesea, înfloresc într-un mediu care primește doar maximum 25 de cm de ploaie pe an și temperaturi ce pot ajunge până la -53 grade Celsius.
Tundra se află chiar sub calotele de gheață arctice și include părți din America de Nord, Europa și Siberia (o mare parte din Alaska și aproape jumătate din Canada fac parte din acest biom).
Totuși, plantele tundrei sunt bine adaptate la acest mediu dur. Ele cresc la nivelul solului pentru a evita vânturile, dezvoltă frunze cerate pentru a conserva apa și, uneori, se protejează de frig cu „păr”.
Aceste 15 tipuri de plante din tundră știu cu siguranță cum să supraviețuiască la temperaturi înghețate.
Plantele tundrei și schimbările climatice
Oamenii de știință climatologici consideră plantele—în special arbuștii—ca un barometru pentru întregul mediu arctic, deoarece cercetările arată că plantele cresc mai mult atunci când temperaturile sunt mai mari. O creștere a arbuștilor nu doar că indică, dar și perpetuează încălzirea.
Cu cât cresc mai mari și mai înalți, cu atât pot influența mai mult temperaturile solului și pot topi stratul de permafrost, sau chiar schimba ciclul de nutrienți al solului și nivelul de carbon (afectând descompunerea și cantitatea de CO2 eliberată în atmosferă). Arbuștii previn și reflectarea căldurii din lumina soarelui de către zăpadă în spațiu, ceea ce poate încălzi mai mult suprafața Pământului.
Creșterea conștientizării acestor plante unice nu este importantă doar dintr-o perspectivă botanică—este necesară pentru a păstra echilibrul dintre tundră și restul ecosistemelor conectate ale Pământului.
Iarba arctică (Salix arctica)
Iarba arctică, care se târăște pe sol, s-a adaptat tundrei din America de Nord prin formarea unui pesticid natural propriu pentru a ține insectele departe. De asemenea, are un sistem radicular superficial și frunzele cresc cu peri lungi și pufoși pentru a ajuta la combaterea vremii.
Această plantă există în multe forme și dimensiuni, dar de obicei ajunge între 15 și 20 cm înălțime și are ramuri lungi, care se răspândesc și se rădăcesc pe sol. Frunzele sunt de formă ovală, cu vârf ascuțit, iar florile sunt spinoase și nu au petale.
Iarba pitică (Salix herbacea)
Cunoscută și sub denumirea de salcia din patul de zăpadă, iarba pitică este una dintre cele mai mici plante din tundră, crescând până la aproximativ 5 cm înălțime. Mărimea sa mică o ajută să supraviețuiască în climatul extrem al tundrei. Pe lângă faptul că rămâne aproape de sol pentru a evita vânturile cele mai puternice, frunzele sale cresc larg pentru a maximiza cantitatea de lumină solară pe care o primește.
Această plantă perenă preferă malurile râurilor bine drenate și pantele abrupte, stâncoase. Ea produce flori care variază de la roșu și roz la galben și maro.
Papaverul arctic (Papaver radicatum)
Papaverul arctic se găsește în majoritatea regiunilor arctice din America de Nord și urmează Munții Stâncoși până în nordul New Mexico-ului. Deși încă vibrante, aceste flori au o culoare mai deschisă decât alte specii de papaver, ceea ce le ajută să se camufleze în mediul lor arctic. De asemenea, au un sistem radicular format din stoloni care se răspândesc pe o suprafață largă, permițându-le să acceseze apă pe suprafețe mari.
Iarba de bumbac (Eriophorum vaginatum)
O plantă comună a tundrei, iarba de bumbac este o plantă erbacee perenă cu frunze subțiri care arată ca iarba. Tulpinile cresc între 20 și 70 cm înălțime, cu trei până la cinci ciorchini pufoși de semințe în vârful fiecărei tulpini—aceste capete ajută la transportul semințelor prin vânt.
Părul dens asemănător bumbacului protejează plantele și le ajută să supraviețuiască pentru perioade mai lungi de timp. O plantă importantă în cultura inuită, iarba de bumbac a fost odată folosită pentru fitile de lampă sau lumânări, uscată și amestecată cu grăsime de focă sau caribu.
Trandafirul tundrei (Dasiphora fruticosa)
Trandafirul tundrei, cunoscut și sub numele de cinquefoil arbustiv, vine într-o varietate de culori, inclusiv alb, galben, portocaliu și roz. Rezistența și întreținerea scăzută îl ajută să supraviețuiască celor mai grele condiții din tundră, păstrându-și culorile vii și strălucitoare pentru a atrage polenizatori. Tolerând factori precum seceta, eroziunea și chiar vântul puternic, trandafirul tundrei crește cu succes într-o gamă largă de condiții și temperaturi.
Fructul Saskatoon (Amelanchier alnifolia)
Plantele de Saskatoon au ceva de oferit indiferent de anotimp, de la flori delicate albe primăvara până la culori impresionante ale frunzelor toamna și fructe bogate în fibre vara.
Deși fructele de Saskatoon arată ca afinele, plantele sunt mult mai puțin pretențioase în ceea ce privește condițiile solului și sunt, de fapt, mai apropiate de familia merelor. De asemenea, ca și merele, fructele de Saskatoon continuă să se coacă chiar și după ce sunt culese. Nu este de mirare că numeroase specii de păsări depind de aceste fructe ca sursă de hrană, în timp ce polenul și nectarul atrag albinele și alte insecte polenizatoare primăvara.
Floarea de pasc (Pulsatilla patens)
La fel ca multe alte plante din tundră, floarea de pasc crește aproape de sol și este acoperită cu fire fine de păr pentru a o izola de clima rece, similar cu blana animalelor. Se găsește de-a lungul U.S. de Nord-Vest până în Alaska de nord și produce flori în formă de cupă, de culoare violet închis până la alb, care s-au adaptat să adune mai multă lumină solară și să înflorească mai devreme în an.
Floarea de pasc crește exclusiv pe pantele orientate spre sud, preferând solul nisipos sau pietros. Deși grupurile indigene timpurii foloseau uleiul din plantele uscate ca agent de vindecare în cantități mici, manipularea sau consumul acesteia proaspete poate cauza reacții severe.
Coacăzul ursului (Arctostaphylos uva-ursi)
Această plantă perenă, numită astfel datorită urșilor care se hrănesc cu fructele sale roșii strălucitoare, are un tulpină acoperită cu scoarță groasă și fire fine de păr. Tulpinile mai vechi sunt distingibile prin textura lor care se cojește sau este netedă, în timp ce tulpinile noi au o culoare mai roșie și fire de păr mai fine.
Plantele de coacăz ursului cresc pe stânci (care le ajută să stea la adăpost de vânt) și pe nisip. Ele pot trăi în climate extrem de uscate și dure, fără a avea nevoie de mulți nutrienți proveniți din sol. Frunzele lor sunt dense, coriace și de un verde închis. Plantele de coacăz ursului pot atinge între 15 și 20 cm în înălțime.
Crocusul arctic (Anemone patens)
Crocusul arctic vine în combinații de mov și alb, cu un stamine portocaliu strălucitor care atrage polenizatori. Plantele sunt acoperite cu puf pe tulpini, muguri și frunze pentru a le proteja de vânturile puternice. Mai mult, ele cresc apropiate unele de altele pentru a se menține calde și au rădăcini mai scurte pentru a conserva energia și a evita stratul de permafrost.
Boschetul de ceai Labrador (Ledum groenlandicum)
Înrudit cu rododendronul, ceaiul Labrador este frecvent întâlnit în mlaștini umede și în zonele de pădure de la latitudini mai joase din biomele tundrei. Plantele își adaptează stilul de creștere la clima specifică: în tundra mai caldă, din sud, cresc drept, pentru a profita de soare, în timp ce în latitudinile mai reci ale tundrei nordice, ele cresc aproape de sol pentru a se feri de vânt și frig.
Plantele de ceai Labrador sunt folosite pentru a prepara un ceai despre care se crede că reduce glicemia și îmbunătățește sensibilitatea la insulină.
Lupinul arctic (Lupinus arcticus)
Bobocii de lupin arctic, de culoare albastră și violetă, sunt un peisaj uimitor pe fundalul pajiștilor, zăpezii sau stâncilor alpine din tundră. Preferând zonele larg deschise cu mult spațiu pentru a se răspândi, aceste plante arbuști pot îmbogăți solurile cu niveluri scăzute de azot, făcându-le o resursă valoroasă pentru zonele sărace în minerale. Tulpinile lor pufoase ajută la captarea căldurii și protejează plantele de vânt.
Mușchiul arctic (Calliergon giganteum)
Cunoscut și sub denumirea de mușchi uriaș de vâsc sau mușchi uriaș Calliergon, mușchiul arctic este o plantă acvatică ce crește atât pe fundul lacurilor tundrei, cât și în jurul mlaștinilor. Ca și alte tipuri de mușchi, mușchiul arctic are rădăcini foarte mici în loc de rădăcini tradiționale, dar a găsit modalități interesante de a se adapta la clima sa extrem de rece.
Mușchiul arctic crește extrem de încet, doar 1 cm pe an, și poate stoca nutrienți pentru a-i folosi în primăvara următoare, când frunzele au nevoie de ei pentru a crește.
Campionul de mușchi (Silene acaulis)
Una dintre cele mai comune plante din Arctica de nord, campionul de mușchi este o varietate a plantei perne, o clasă de perene cu creștere lentă, care s-au adaptat să se aplece spre sol pe măsură ce cresc, formând o formă de pernă. Forma sa caracteristică ajută campionul de mușchi să rețină căldura, iar frunzele sale mici protejează planta de vânt și vremea rece. Împreună cu ciorchinii săi de flori delicate, crește în sol nisipos și stâncos în zona inferioară a Alpilor.
Gențiana de zăpadă (Gentiana nivalis)
Una dintre florile naționale ale Austriei și Elveției, gențiana de zăpadă este o plantă vasculară anuală care se dezvoltă în Arctica. Aceasta germinează, înflorește și produce semințe într-o perioadă scurtă de creștere, în timpul verii arctice, ajungând până la 20 cm în înălțime. Gențiana de zăpadă crește în principal pe munții Norvegiei și Scoției, precum și în Pirinei, Alpi și Apenini, pe margini de stânci, pietriș, pășuni și mlaștini. Florile sale albastre înfloresc în lunile iulie și august.
Saxifraga montană purpurie (Saxifraga oppositifolia)
Aceste plante mici, care cresc în tufe, au tulpini strâns îmbinate și frunze ovale care se suprapun. Florile lor în formă de stea, ce variază de la magenta la violet, cresc în formă de pernă, adăugând un strop important de culoare într-un mediu altfel monocrom.
Saxifraga purpurie este, de asemenea, una dintre primele plante care înfloresc în tundră, înflorind începând din aprilie în munți și iunie în Arctica. Planta este un simbol al Arctic Tundra Research Project, care studiază impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor tundrei.
Arctic Tundra Research Project
Ce caracteristici au plantele din tundră pentru a supraviețui în acest mediu extrem?
Plantele din tundră au dezvoltat multe adaptări ingenioase pentru a supraviețui temperaturilor arctice, zăpezii, gheții și perioadelor lungi fără apă. Iată câteva dintre caracteristicile lor comune:
- Rădăcini superficiale: Aproape 96% din masa rădăcinilor tundrei se află în primii 30 cm ai solului, comparativ cu doar 52% până la 83% în biomiile temperate și tropicale. Această adaptare le permite rădăcinilor să evite permafrostul.
- Crestere joasă: Plantele din tundră cresc aproape de sol pentru a fi protejate de vânturile puternice.
- Frunze cerate: Frunzele foarte cerate ajută plantele din tundră să conserve apa.
- Tricomi: Aceste fire de păr cresc pe florile și tulpinile plantelor din tundră pentru a capta căldura.
- Boboci în formă de cupă: Acești boboci direcționează lumina soarelui către centrul florii.
- Capacitatea de a se usca și de a crește din nou: Plantele din tundră practic „mor” și revin la viață atunci când solul a dezvoltat suficientă umiditate.
Rădăcini superficiale:
Crestere joasă:
Frunze cerate:
Tricomi:
Boboci în formă de cupă:
Capacitatea de a se usca și de a crește din nou:
