Când valurile de căldură lovesc pe uscat, oceanul poate oferi o oază răcoroasă. Dar aceleași forțe climatice care pot face uscatul mai puțin ospitalier au efecte similare asupra mediilor marine, conform unui studiu recent.
Cercetătorii au analizat rezultatele a opt valuri de căldură oceanice și au descoperit că acestea pot avea efecte de durată asupra ecosistemelor marine – efecte precum recife de corali deteriorate, alge toxice și populații de creaturi marine din ce în ce mai dispersate. Aceștia și-au publicat descoperirile în Nature Climate Change.
„La fel cum valurile de căldură atmosferice pot distruge recoltele, pădurile și populațiile de animale, valurile de căldură marine pot devasta ecosistemele oceanice”, a declarat pentru AFP autorul principal Dan Smale, cercetător la Marine Biological Association din Plymouth, Anglia.
Oceanele absorb peste 90 la sută din căldura rezultată din gazele cu efect de seră, iar după cum raportează o echipă de cercetători americani și chinezi într-un alt studiu recent, încălzirea marină ar putea fi cea mai bună măsură a noastră pentru evaluarea severității schimbărilor climatice. Ultimii cinci ani au fost cei mai fierbinți înregistrați vreodată în oceane, iar 2018 deține acum titlul pentru cele mai ridicate temperaturi oceanice înregistrate, raportează cercetătorii în Advances in Atmospheric Sciences, depășind recordul anterior stabilit în 2017.
„Cifrele sunt uriașe”, scrie coautorul studiului, John Abraham, profesor de inginerie mecanică la Universitatea St. Thomas din Minnesota, într-un articol pentru The Guardian. „[Î]n 2018, căldura suplimentară din ocean, comparativ cu o linie de referință 1981-2010, a totalizat 196.700.000.000.000.000.000.000 de jouli. Ritmul actual de încălzire a oceanelor este echivalent cu explozia a cinci bombe atomice de mărimea celei de la Hiroshima în fiecare secundă.”
În apă fierbinte
Un val de căldură oceanic este relativ și se bazează pe o regiune oceanică având temperaturi peste medie timp de mai mult de cinci zile consecutive. Astfel de valuri de căldură apar acum mai frecvent și cu o intensitate mai mare, la fel ca valurile de căldură de pe uscat. Conform studiului Nature Climate Change, au existat cu 54 la sută mai multe zile cu valuri de căldură în ocean pe an între 1987 și 2016 decât între 1925 și 1954.
„La nivel global, valurile de căldură marine devin mai frecvente și mai prelungite, iar evenimente record au fost observate în majoritatea bazinelor oceanice în ultimul deceniu”, spune Smale.
Pentru a determina efectele acestor valuri de căldură acvatice, cercetătorii au analizat mai multe evenimente, inclusiv patru evenimente El Niño (1982-’83, 1986-’87, 1991-’92, 1997-’98), trei evenimente în Marea Mediterană (1999, 2003, 2006) și unul în vestul Australiei în 2011. Deși evenimentele au variat în durata și intensitatea lor, ceea ce au descoperit cercetătorii au fost impacturi negative generalizate asupra ecosistemelor marine.
De exemplu, valul de căldură din 2011 din apele australiene a distrus suprafețe mari de iarbă de mare și alge marine și a dus la migrarea permanentă a speciilor de pești comerciali către ape mai reci. Moartea ierbii de mare a avut loc și în timpul a două dintre valurile de căldură din Marea Mediterană.
Sau luați „blob”-ul. Această masă de apă caldă a rămas pe coasta de vest a SUA între 2014 și 2016 și a crescut temperaturile cu 8 grade Celsius. AFP a raportat că a dus la înfloriri de alge toxice, închiderea pescăriilor de crabi și moartea leilor de mare, balenelor și păsărilor.
Distrugerea acestor medii creează efecte în cascadă. Mișcarea sau pierderea zonelor de pescuit comercial poate afecta afacerile și mijloacele de trai care depind de prinderea și vânzarea peștelui sau de turismul bazat pe ocean. Distrugerea elementelor fundamentale ale mediului acvatic – algele marine, iarba de mare și recifele de corali – poate alunga speciile care se bazează pe aceste zone pentru adăpost și hrană. În plus, pajiștile de iarbă de mare servesc ca depozite de carbon în ocean; pierderea lor poate duce la eliberarea carbonului înapoi în atmosferă.
Similar cu valurile de căldură de pe uscat, se anticipează că valurile de căldură oceanice vor deveni mai severe și mai răspândite pe măsură ce schimbările climatice se intensifică. Și, după cum scriu Smale și colegii săi în studiul lor, viitorul multor specii și ecosisteme – împreună cu comunitățile umane care depind de ele – ar putea depinde de modul în care vom aborda această criză acum.
„Având în vedere încrederea în proiecțiile de intensificare a evenimentelor extreme de încălzire odată cu schimbările climatice antropice”, scriu ei, „abordările de conservare și management marin trebuie să ia în considerare valurile de căldură marine și alte evenimente climatice extreme pentru a menține și conserva integritatea ecosistemelor marine de mare valoare în deceniile următoare.”
