Ca pieton, urăsc cu adevărat când văd un biciclist pe trotuar în centrul orașului, pur și simplu nu este suficient spațiu și este periculos. Desigur, unul dintre motivele pentru care nu este suficient spațiu este că cea mai mare parte a spațiului este dată în schimb mașinilor în mișcare și parcate, astfel încât nu rămâne mult spațiu. Așa că pietonii se luptă pentru spațiu cu semne publicitare, cutii de ziare, cafenele pe trotuar și jardiniere, ajungând în punctul în care este aproape imposibil să mergi pe jos. Pur și simplu nu este loc să adaugi bicicliștii în amestec.
Dufferin la apus; stradă aglomerată și trotuar gol/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Ca biciclist, urăsc cu adevărat când trebuie să circul către suburbii pe drumuri arteriale. Limita de viteză este afișată la 50 km/h și toți conduc cu 80. Trec în viteză atât de aproape, aproape că mă ating. Este amurg și mă îngrijorează dacă mă pot vedea sau dacă măcar se uită la drum în loc de telefonul lor. În dreapta mea este un trotuar frumos și total gol, pentru că nimeni nu merge pe jos aici, totul este prea departe. Așa că, ocazional, când sunt cu adevărat nervos, am mers pe acel trotuar gol.
Ca membru al unui grup de Facebook numit Walking Toronto care promovează mersul sigur pe jos, am observat o postare care a început sensibil și inofensiv, cu „Să vorbim despre ciclismul pe trotuar. Este ilegal pentru cei de peste 14 ani să circule cu bicicleta pe trotuar. Nu este o pistă de biciclete laterală; este un trotuar.”
A degenerat rapid într-un atac total asupra tuturor bicicliștilor care sunt „atât de aroganți și totuși atât de mulți dintre ei încalcă toate regulile de circulație și se pun pe ei înșiși, pe pietoni și chiar pe șoferi de mașini în pericol.” M-am băgat necugetat și am arătat de ce uneori am circulat pe trotuar, pentru că este atât de înspăimântător să fii pe bicicletă în unele locuri unde mașinile merg atât de repede. Un răspuns, pe care îl repet integral pentru a-l putea analiza, a fost acesta:
Acum aș putea vorbi despre cine are un sentiment de drept aici, sau de ce ciclismul este o activitate riscantă, sau despre cum Legea Circulației discriminează atât bicicliștii, cât și pietonii (să vorbim despre regulile de traversare neregulamentară) sau despre ce înseamnă echipamentul adecvat, sau aș putea discuta care este adevărata problemă.
Problema aici este că bicicliștii și pietonii, în cea mai mare parte, se ceartă pe rămășițe. Trăim într-un oraș în care politicienii din suburbii vor să aibă cele patru benzi ale lor, toate fiind de două ori mai late decât cele două benzi ale pietonilor, și când bicicliștii nu primesc benzi. Ar trebui să lucrăm împreună pentru a obține o parte mai mare din prăjitură pentru ambele tabere, nu să ne atacăm unii pe alții. Au aceeași problemă în New York, și văd că Ben Fried folosește chiar același limbaj atunci când descrie soluția:
„Ciclismul pe trotuar a scăzut dramatic acolo unde reproiectările i-au făcut pe oameni să se simtă mai în siguranță circulând cu bicicleta pe stradă. Cu cât mai multe străzi beneficiază de acest tratament, cu atât mai puțin pietonii și bicicliștii se vor lupta pentru rămășițele de pe trotuar și cu atât mai multă protecție vor avea toți față de comportamentul imprudent al șoferilor.”
După cum a spus un alt comentator:
„Ca biciclist care respectă legea pe tot parcursul anului și pieton obișnuit, acești oameni mă scot și pe mine din minți. Cred că o acțiune generală privind legile și eticheta ciclismului ar fi o idee bună (stopuri, de exemplu) – cu toate acestea, v-aș avertiza că probabil doar un procent mic de bicicliști se angajează în acest comportament. Adevărata problemă este cantitatea de spațiu de drept de trecere alocat mașinilor față de toți ceilalți. Utilizatorii de vehicule non-mono-ocupate ar trebui să rămână uniți în privința asta, chiar dacă există și câțiva idioți printre noi.”
Există bicicliști idioți care nu ar trebui să fie pe trotuar. Există pietoni idioți care merg pe pistele de biciclete. (În New York, aceasta este o problemă nebunească.) Fac asta pentru că nu este loc pe trotuarul aglomerat. În ambele cazuri, cauza problemei este dublă: 1) idioți există peste tot și 2) modul implicit este să se dea cea mai mare parte a spațiului mașinilor în mișcare și parcate. Pietonii și bicicliștii ar trebui să lucreze împreună pentru a lupta împotriva asta, în loc să se certe unii cu alții.











