Argumentele schimbărilor climatice explicate

Argumente împotriva existenței schimbărilor climatice provocate de om

1. Clima se schimbă tot timpul. S-a schimbat înainte și se va schimba din nou.

Da, schimbările climatice sunt de obicei un fenomen natural, cauzate de schimbări în activitatea solară, vulcani și alți factori naturali. Dar schimbările istorice ne arată cât de sensibilă este planeta la încălzirea prin efect de seră de la dioxidul de carbon din atmosferă și sugerează cât de costisitor poate deveni surplusul nostru modern de CO2. Nivelurile atmosferice actuale de CO2 sunt în jur de 380 de părți per milion, față de aproximativ 320 ppm în 1945, în timp ce temperaturile globale ale suprafeței în această perioadă au crescut cu 1,2 grade.

Oamenii continuă să pompeze CO2 în atmosferă la o rată tot mai mare. Conform Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) al ONU, se preconizează că nivelurile de CO2 vor crește peste 400 ppm în următorii cinci ani.

2. Oamenii de știință nu au un consens cu privire la schimbările climatice.

Scepticii climatici indică Petition Project, unde 31.000 de oameni de știință au semnat o petiție afirmând că nu există dovezi că dioxidul de carbon eliberat de om va duce la o atmosferă mai caldă. Climate Depot a publicat o altă listă cu 1.000 de oameni de știință care nu sunt de acord cu afirmațiile privind încălzirea globală provocată de om.

Dar știința recenzată de colegi nu susține acest lucru. Un studiu al lucrărilor care menționează încălzirea globală publicate între 1993 și 2003 a relevat că 75% au fost de acord că oamenii cauzează schimbările climatice, iar celelalte 25% nu au comentat asupra problemei.

Un studiu ulterior a peste 3.000 de oameni de știință ai Pământului – 97% dintre aceștia având doctorate sau masterate, comparativ cu 28% dintre cei care au semnat Petition Project – a constatat că 97,5% dintre oamenii de știință care au publicat cercetări active despre schimbările climatice au fost de acord că activitatea umană a fost un factor semnificativ în creșterea temperaturilor globale.

Și, așa cum subliniază site-ul Skeptical Science, „Nu există instituții științifice naționale sau majore oriunde în lume care să conteste teoria schimbărilor climatice antropogene.”

3. Oamenii de știință care vorbesc despre schimbările climatice caută doar bani pentru granturi.

O plângere comună adusă oamenilor de știință care publică studii despre schimbările climatice este că sunt doar pentru finanțare și, prin urmare, creează o teamă în rândul publicului. Dar, așa cum subliniază site-ul Logical Science, nu există mulți bani în știință. În plus, știința climatică publicată este recenzată de colegi, oamenii de știință din întreaga lume verificându-și constant munca atât înainte, cât și după publicare.

4. Soarele provoacă creșteri ale temperaturii globale.

În 2004, oamenii de știință de la Institutul de Astronomie din Zurich au prezentat un document la o conferință afirmând că soarele a fost mai activ în ultimii 60 de ani decât în întreaga perioadă de 1.000 de ani anterioară.

Cu toate acestea, studiul a concluzionat, de asemenea, că după 1975, activitatea solară nu a avut un efect corelațional asupra temperaturii globale. De fapt, studiul spune: „cel puțin această ultimă perioadă de încălzire trebuie să aibă o altă sursă”.

Numeroase alte studii au arătat că activitatea solară din ultimii 50 de ani a scăzut, în timp ce temperaturile globale au crescut.

5. Încălzirea globală este bună pentru economie și pentru civilizație.

După cum a scris Heartland Institute în 2003, perioadele de încălzire anterioare au permis umanității să-și construiască primele civilizații și a făcut posibil ca vikingii să se stabilească în Groenlanda.

De fapt, schimbările climatice pot crea câteva beneficii economice. De exemplu, Pasajul de Nord-Vest este acum liber de gheață câteva săptămâni pe an. Acest lucru poate permite o mai mare flexibilitate și viteză (ca să nu mai vorbim de costuri reduse) în transportul maritim, permițând navelor de marfă să călătorească prin Oceanul Arctic din Asia în Europa, în loc să meargă spre sud prin Canalul Panama.

Dar un studiu din 2008 publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a constatat că schimbările climatice „reprezintă o provocare serioasă pentru dezvoltarea socială și economică”. Resursele de apă se vor schimba, practicile agricole vor trebui adaptate, codurile de construcții vor trebui rescrise, vor trebui construite diguri și costurile energetice vor crește, potrivit raportului.

Argumente pentru existența schimbărilor climatice provocate de om

1. Oamenii au provocat creșterea globală a CO2 și a altor gaze cu efect de seră.

Nivelurile de dioxid de carbon sunt în prezent „cu 25% mai mari decât cele mai ridicate niveluri naturale din ultimii 800.000 de ani”, potrivit Environmental Defense Fund. Defrișările au provocat o parte din aceasta, restul provenind din arderea combustibililor fosili.

Cum putem ști că petrolul și cărbunele au contribuit la această creștere a CO2? Simplu: emisiile de combustibili fosili au o „amprentă” diferită de CO2 eliberat de plante. Conform unui studiu (pdf) publicat în Journal of Mass Spectrometry, puteți identifica sursa emisiilor de carbon prin raportul izotopilor de carbon-12 și carbon-13. Nivelul atmosferic al acestor izotopi indică faptul că un raport mai mare de CO2 provine acum din combustibili fosili decât din plante.

2. Modelele de calcul al schimbărilor climatice sunt suficient de bune pentru a fi considerate de încredere și pentru a se acționa.

Deși niciun model de calculator nu este perfect, ele devin constant mai bune și, așa cum subliniază Skeptical Science, ele sunt menite să prezică tendințe, nu evenimente reale. Fiecare model trebuie testat pentru a fi demonstrat.

Unul dintre cazurile clasice în care un model s-a dovedit a fi corect a fost observat după erupția Muntelui Pinatubo din 1991, care a dovedit modelul lui James Hansen că o creștere a aerosolilor de sulfat atmosferic ar scădea de fapt temperaturile globale cu 0,5 grade Celsius pe termen scurt. Modelele IPCC pentru pierderea gheții marine arctice au fost de fapt prea optimiste, iar pierderea gheții a fost mai dramatică decât cea prevăzută în „scenariul cel mai pesimist” al IPCC.

3. Gheața marină arctică se topește.

Conform Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața, gheața marină arctică din februarie 2011 s-a egalat cu cea din februarie 2005 pentru cel mai scăzut nivel din înregistrările prin satelit. Gheața marină din aceste luni a acoperit 8.95 milioane de kilometri pătrați, față de media 1979-2000 de 9.87 milioane de kilometri pătrați. Între timp, temperaturile au fost cu 4 până la 7 grade mai mari decât în mod normal.

Acest lucru nu înseamnă că toată gheața se topește. Suprafața de gheață din Antarctica a crescut în ultimele trei decenii, dar, conform unui studiu publicat anul trecut în Proceedings of the National Academy of Sciences, acest lucru se datorează creșterii precipitațiilor, în principal zăpadă, ea însăși provocată de niveluri mai mari de umiditate din aer datorită schimbărilor climatice. Acest lucru a stabilizat platforma de gheață, reducând cantitatea de topire pe care ar fi experimentat-o altfel din temperaturile mai calde ale oceanului.

4. Acidificarea oceanelor crește, provocată de creșterea nivelurilor de CO2.

Oceanele sunt un „puț” natural de carbon, ceea ce înseamnă că absorb CO2 din atmosferă. Dar pe măsură ce CO2 crește în atmosferă, crește și în oceane, crescând nivelurile lor de aciditate (pH) până la un punct care va fi dăunător vieții marine. Conform datelor prezentate la al doilea simpozion despre Ocean într-o lume cu niveluri ridicate de CO2 în 2008, aciditatea oceanelor a crescut cu 30% de la Revoluția Industrială, de 100 de ori mai rapid decât orice schimbare din ultimii 20 de milioane de ani.

În ceea ce privește viitorul, un studiu din 2003 publicat în Nature a constatat că „absorbția oceanică de CO2 din combustibili fosili poate duce la schimbări mai mari ale pH-ului în următoarele câteva secole decât cele deduse din înregistrările geologice din ultimii 300 de milioane de ani, cu excepția posibilă a celor rezultate din evenimente rare, extreme, cum ar fi impacturi de bolide sau degazarea catastrofală a hidratilor de metan”.

5. Zece dintre ultimii 12 ani au fost cei mai calzi ani din istorie.

Scepticii spun că cel mai cald an din istorie a fost 1998, dar, așa cum subliniază Skeptical Science, un „El Niño anormal de puternic” a transferat căldura din Oceanul Pacific în atmosferă. Între timp, doar una dintre cele trei înregistrări de temperatură (HadCRUT3) a arătat anul 1998 ca fiind cel mai cald an, iar acest lucru s-a dovedit ulterior a fi o eroare de eșantionare. Mai recent, 2005 și 2010 au fost egalați pentru cei mai calzi ani din 1850, potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA, iar toți cei 10 cei mai calzi ani din istorie au avut loc din 1997.