Nu funcționează. Haideți să vorbim despre circularitate în schimb.
California conduce, fără îndoială, Statele Unite în lupta împotriva poluării cu plastic. Statul a interzis paiele de plastic, cu excepția cazului în care sunt solicitate, și pungile subțiri de plastic pentru cumpărături. San Francisco a eliminat sticlele de apă de unică folosință, iar Berkeley a adoptat recent o ordonanță care va taxa cu 25 de cenți paharele pentru mâncare la pachet și va face ca toate accesoriile alimentare să fie disponibile doar la cerere.
Acum, statul caută să facă schimbări mai ample și mai cuprinzătoare. O nouă legislație a fost anunțată miercurea trecută, care ar impune ca toate materialele plastice vândute în California să fie reutilizabile, complet reciclabile sau compostabile până în 2030.
Los Angeles Times raportează că această lege ar impune, de asemenea, statului să recicleze sau să devieze de la gropile de gunoi 75 la sută din ambalajele de plastic vândute sau distribuite în California, față de 44 la sută în 2017.
Legislația a fost introdusă de senatorul Ben Allen, care a spus,
Sună ca o idee grozavă
La prima vedere, pare o idee grozavă – până când te oprești să te gândești cât de defect este sistemul de reciclare. Obiectivele reutilizării și compostării sunt pe drumul cel bun, dar reciclarea nu este la același nivel cu celelalte două. Reciclarea este practic inexistentă; este o iluzie, chiar și într-un stat progresist precum California, și trebuie lăsată în trecut. Ceea ce trebuie să ne concentrăm în schimb este circularitatea, producția în circuit închis, reutilizarea și adevărata biodegradabilitate.
Citat din noua carte Life Without Plastic de Chantal Plamondon și Jay Sinha: „Doar 9,4 la sută din totalul materialelor plastice aruncate au fost reciclate în Statele Unite în 2014… Soluția problemei noastre cu plasticul nu este să reciclăm mai mult, ci să consumăm mai puțin plastic.”
Nimic din toate acestea nu ar trebui să fie o noutate pentru Allen și ceilalți senatori, dacă au urmărit starea sistemului de reciclare din California. Este un dezastru complet. Oamenii aruncă lucruri ridicole în tomberoanele lor albastre (scutece, obiecte de ceramică sparte etc.), iar cea mai mică contaminare (grăsime, mâncare, fecale și materiale mixte precum plicuri de hârtie cu ferestre de plastic) necesită muncă suplimentară pentru separare. După cum a raportat LA Times, „Nu merită să rupi lucrurile. Direct la groapa de gunoi.”
Când reciclarea chiar se întâmplă, efortul abia merită pentru că China nu mai plătește pentru asta. Am scris vara trecută,
Allen recunoaște acest lucru, afirmând că California reciclează doar 15 la sută din plasticul de unică folosință pe care îl generează, în parte pentru că „costul reciclării plasticului depășește valoarea materialului rezultat”. Deci, de ce să propună asta ca o soluție ecologică pentru stat? Este clar un drum înfundat – ca să nu mai vorbim de faptul că plasticul nici măcar nu poate fi cu adevărat reciclat. Este doar transformat într-o versiune inferioară, mai slabă, a sa, și în cele din urmă ajunge la groapa de gunoi.
Îndrăznește să gândești diferit
Mi-aș dori ca guvernele să îndrăznească să gândească mai agresiv și mai creativ despre cum să combată plasticul – de exemplu, interzicerea tuturor materialelor plastice de unică folosință considerate nenecesare (cu excepția echipamentelor medicale, farmaceuticelor, instrumentelor de manipulare a alimentelor etc. care nu au altă opțiune în acest moment); solicitarea ca magazinele să elimine toate ambalajele de plastic și să ofere opțiuni vrac cu recipiente reîncărcabile; subvenționarea livrărilor la domiciliu de lapte în sticle de sticlă și altele; impunerea utilizării recipientelor reutilizabile pentru alimente în cantine; și solicitarea de modificări ale mașinilor de spălat pentru a prinde microfiberele sintetice.
Cine știe, poate unele dintre aceste lucruri vor apărea dacă legislația pune accent pe componentele de „reutilizare” și „compostabilitate” ale obiectivului său – dar mă tem că legiuitorii se vor lăsa atrași de mitul că reciclarea funcționează de fapt și poate fi o soluție eficientă pentru dezastrul în care ne aflăm. Nu este, nu a fost niciodată și nu va fi niciodată.
