© National Trust for Historic Preservation
„Cea mai ecologică clădire este cea deja existentă”, celebra frază a lui Carl Elefante, a fost mantra mișcării de conservare ecologică, și am folosit-o mult pe PlanetaNoastra. Dar deși o știam intuitiv, nu am avut niciodată date reale. Până acum, odată cu lansarea raportului The Greenest building: Quantifying the Environmental Value of Building Reuse, publicat în această dimineață. Raportul folosește Analiza Ciclului de Viață (ACV) pentru a compara impacturile relative ale reutilizării și renovării clădirilor versus construcția nouă.
Principalele constatări arată că mantra este adevărată, cea mai ecologică cărămidă este cu adevărat cea deja aflată în zid, dar cu unele rezerve și calificări. Reutilizarea clădirilor generează aproape întotdeauna un impact ecologic mai redus decât construcția nouă atunci când se compară clădiri de dimensiuni și funcționalități similare.
© National Trust for Historic Preservation
Acum trebuie să mărturisesc că am fost puțin șocat și dezamăgit când am văzut acele cifre în coloana din stânga, doar 9% până la 16% reduceri ale economiilor legate de schimbările climatice prin păstrarea vechiului în loc de a construi nou. Am întrebat-o pe Patrice Frey de la Preservation Green Lab și mi-a subliniat că aceasta era de fapt o cifră mare,
© National Trust for Historic Preservation
De fapt, înlocuirea unei clădiri obișnuite cu una nouă, mai eficientă, necesită totuși până la 80 de ani pentru a depăși impactul construcției.
Reutilizarea clădirilor cu un nivel mediu de performanță energetică oferă în mod constant reduceri imediate ale impactului asupra schimbărilor climatice în comparație cu construcțiile noi mai eficiente energetic.
© National Trust for Historic Preservation
Așa cum se vede din acest grafic, linia albastră reprezentând construcția nouă produce un impact mare de carbon imediat; linia portocalie a renovării produce un impact mult mai mic. Nu se intersectează timp de 42 de ani. Deci, dacă scopul este să oprim emiterea de CO2 în atmosferă, abordarea portocalie este mult mai eficientă.
Materialele contează: cantitatea și tipul materialelor folosite într-o renovare a clădirii pot reduce,
sau chiar anula, beneficiile reutilizării.
Acesta este cu adevărat interesant, dar are sens. Anumite tipuri de renovări, cum ar fi conversia unui depozit în spațiu rezidențial, implică atât de multe elemente noi într-o structură veche încât, la final, nu sunt nici măcar pozitive. Lecția este că trebuie să acționăm cât mai ușor posibil, să salvăm cât de mult putem și să ne gândim la alegerile pe care le facem atunci când renovăm, la amploarea intervenției. Există dezvoltatori care preiau o clădire veche și obturează ferestrele, instalează sisteme mecanice de ultimă generație și tavane false noi; există alții, precum Jonathan Rose, care se bazează pe ferestrele care se pot deschide și pe suprafețele originale. Două abordări, și două rezultate foarte diferite. Aceasta este o problemă complexă, abordată de raport prin ceea ce numește cazul „măsură de pre-eficiență energetică” sau cazul „Pre-eem”. Acesta ia în considerare faptul că „în multe cazuri, clădirile mai vechi au puncte forte inerente de eficiență și performează la egalitate cu construcțiile noi.”
© Cu scuze sincere către Donovan Rypkema
Aspecte controversate: energia încorporată
Raportul minimalizează o abordare preferată de activiștii pentru conservare, discuția despre energia încorporată; faptul că a fost nevoie de multă energie pentru a construi clădirea și că o arunci la gunoi atunci când o demolezi. Așa cum a spus Robert Shipley:
Sau, așa cum am notat,
Raportul ridică la fel de multe întrebări pe cât oferă răspunsuri
Un lucru important despre clădirile mai vechi: sunt mai vechi. Au acele calități despre care vorbește Steve Mouzon, fiind iubibile, durabile, flexibile și frugale. Este greu să faci o analiză a ciclului de viață pentru o clădire mai nouă când nu avem nicio idee cât va dura; având în vedere cum sunt construite multe dintre ele astăzi, pare improbabil să reziste cei 42 de ani necesari pentru a-și compensa datoria de carbon a construcției lor. Raportul înțelege acest aspect, scriind în sugestiile pentru cercetări viitoare:
Apoi există problema motivului pentru care sunt înlocuite. În cele mai multe cazuri, este pentru că nu sunt suficient de înalte sau suficient de dense, și trebuie să abordăm problema „eficienței locației”, teoria conform căreia caracterul ecologic este direct proporțional cu densitatea. Raportul notează:
Dar autorii își dau seama și că nu este atât de simplu. Când am întrebat-o pe Patrice Frey despre asta, mi-a amintit de scrierile lui Kaid Benfield despre Densitatea Inteligentă și a fost amabilă să nu-mi reamintească atunci de propriile mele scrieri despre ceea ce numesc Densitatea Goldilocks.
Acesta este doar unul dintre beneficiile secundare ale conservării; un altul este faptul că renovarea creează mult mai multe locuri de muncă decât construcția nouă, dar acest aspect depășește mandatul raportului.
Acesta este lucrul minunat despre acest raport, că chiar și atunci când nu are toate răspunsurile, anticipează întrebările. Ca scriitor despre design sustenabil, susține argumentele pe care le-am prezentat de ani de zile, iar ca activist pentru conservare, îmi oferă mie și tuturor celor din mișcare muniția de care avem nevoie pentru a demonstra că clădirile vechi sunt ecologice. Am așteptat cu toții asta de foarte mult timp.
Descărcați totul de la National Trust for Historic Preservation
