Acum cinci ani, clădirea de birouri din suburbie era pe moarte. Dan Zak a scris în Washington Post că „vechiul parc de birouri suburban este noul oraș fantomă american„.
Nu mai este cazul. Acum nimeni nu vrea să folosească transportul în comun, să ia liftul, să împartă un birou deschis, și toată lumea se întreabă cum va fi munca dacă și când vom ieși din asta. Ne-am întrebat și noi, și am scris postări precum „Revine în Viitor Clădirea de Birouri Suburbană?” și „Coronavirusul și Viitorul Străzilor Principale,” unde am discutat ideile că acest lucru ar putea duce la o renaștere și revitalizare a Străzilor noastre Principale, a cartierelor noastre și a orașelor și localităților noastre mai mici. Este și motivul pentru care m-am entuziasmat atât de mult în legătură cu ideea orașului de 15 minute – o reimaginare oportună a ideilor lui Jane Jacobs, ale Noului Urbanism și ale Istorismului Străzii Principale, în care necesitățile zilnice sunt la o distanță de 15 minute pe jos sau cu bicicleta.
Se pare că se dezvoltă un consens între gânditorii urbaniști, designerii și managerii de birouri în jurul ideii orașului de 15 minute, chiar dacă nu-l numesc astfel. Un grup de designeri și cercetători de la firma globală de arhitectură HLW reimaginează biroul în Harvard Business Review și „revizuiesc înțelepciunea convențională din spatele biroului centralizat”.
Autorii notează că, în ciuda tuturor problemelor apărute odată cu lucrul de acasă, au existat și beneficii la care va fi greu de renunțat. Dar nici nu pot sta cu toții acasă.
Ei notează că directorii executivi spun că “nu poți schimba o cultură prin Zoom”, dar și că după un anumit punct, a îngrămădi pe toată lumea într-o singură clădire mare de birouri devine contraproductiv. „O provocare a biroului centralizat tradițional este că interacțiunea interpersonală între etaje și clădiri este rară.” Grupurile de lucru mai mici pot fi de fapt mai productive.
În schimb, ei văd un amestec de funcții de birou și facilități care ar arăta și s-ar simți mai mult ca spații de coworking. „Susținem că opțiunile de tip coworking sunt un model exemplar pentru cum ar putea arăta o rețea mai distribuită de spații de lucru.” Ei văd tot felul de utilizări amestecate, ceea ce este cam ceea ce găsești în multe cartiere. Probabil va exista o extindere a spațiilor de coworking în spațiile comerciale vacante și chiar în centrele comerciale.
Sunt Birourile Satelit Mai Sustenabile?
La Greenbiz, Jesse Klein descrie „ce ar putea însemna trecerea la birouri satelit pentru sustenabilitate„. Ea notează că companiile „încep să reevalueze necesitatea menținerii birourilor corporative mari sau a complexelor în locuri aglomerate, scumpe, cu adrese prestigioase”.
Klein sugerează că există „sustenabilități de scară” în clădirile mari, centralizate de birouri. „Aceste tehnologii pot fi la fel de banale precum cazane, lumini, încălzitoare, filtre și aparate de aer condiționat mai bune și mai eficiente energetic.” Nu sunt sigur că acest lucru este adevărat; în clădirile mici, nu tragi conducte pe kilometri întregi și nu te confrunți cu diferențe uriașe de presiune și efecte de coș.
Nu trebuie să pompezi apă și să ai sisteme de incendiu sofisticate sau lifturi scumpe. Poți avea ferestre care se deschid. Ai o suprafață mare de acoperiș în raport cu suprafața construită și o poți acoperi cu panouri solare. Din punct de vedere al sustenabilității, bănuiesc că o clădire mai mică de birouri suburbană este mult mai ușor de proiectat și construit sustenabil, mai ales că le poți construi din lemn.
Dar cealaltă problemă cheie legată de sustenabilitate este intensitatea energetică a transportului, un termen folosit de Alex Wilson de la BuildingGreen, unde el subliniază că se consumă mult mai multă energie (și se emit mai mult dioxid de carbon) la deplasarea spre și de la birou decât emite de fapt clădirea de birouri, mai ales dacă este o clădire „verde”. Într-un mediu de lucru al orașului de 15 minute, nimeni nu ar trebui să facă acele navete uriașe descrise de Richard Florida, petrecând ore în mașină. Biroul poate fi într-un vechi spațiu comercial dărăpănat și va avea totuși o amprentă de carbon mai mică dacă oamenii pot merge pe jos sau cu bicicleta până acolo.
Am ilustrat această postare cu imagini de la Lokaal (care în olandeză înseamnă „local”), spațiul meu de coworking din cartier, proiectat de Dubbeldam Architecture + Design. Managerul de afaceri Kevin McIntosh a declarat pentru PlanetaNoastra la începutul pandemiei:
Acum îmi spune că lucrează cu asociațiile de afaceri locale pentru a promova ideea orașului de 15 minute. El a fost „activ în promovarea programului Cumpără Local și suntem în ajunul lansării unei piețe online Corso Italia unde toți comercianții și afacerile noastre își pot vinde produsele într-un singur magazin partajat (ca un Amazon local)!”
S-ar putea ca undeva în centru să existe un sediu principal glamorous, nodul, dar ar putea exista și ramificații peste tot în cartierele locale. La capătul acelor ramificații ar putea exista multe versiuni ale Lokaal, unde poți ieși pe ușă la prânz și merge la sală sau la restaurant exact cum faci în centru, doar că s-ar putea să nu facă parte de fapt dintr-un lanț uriaș. S-ar putea să fie chiar destul de plăcut și mult mai sustenabil.
