Legea privind Păsările Migratoare, sau MBTA (Migratory Bird Treaty Act), este o lege americană care protejează o mare varietate de păsări native împotriva activităților umane. Adoptată în 1918, MBTA este una dintre primele legi americane de protecție a vieții sălbatice. De atunci, diverse interpretări ale MBTA au extins și redus periodic atât numărul de păsări protejate prin lege, cât și semnificația protecțiilor legii. Cel mai recent, amploarea protecțiilor MBTA a fost redusă pentru a include doar vătămarea intenționată a păsărilor – persoanele care rănesc sau ucid neintenționat păsări protejate de MBTA nu mai sunt supuse consecințelor în conformitate cu Actul.
Origine și context
În anii 1800, populațiile de păsări din SUA au scăzut dramatic din cauza cererii combinate pentru păsări și ouăle lor ca hrană și a utilizării penelor lor în pălăriile femeilor. În vestul Statelor Unite, lipsa găinilor domestice a determinat oamenii să fure ouă din coloniile de păsări marine pentru a satisface cererea populației în creștere a Căutării Aurului din California. În întreaga Statele Unite, dorința pentru pălării împodobite cu pene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a ucis milioane de păsări în fiecare an. Ca rezultat al activităților umane, multe specii de păsări au dispărut.
Crearea Societății Audubon
Revoltate de pierderea păsărilor, socialitele Harriet Hemenway și Minna B. Hall au fondat prima Societate Audubon în Massachusetts în 1896. În următorii doi ani, Societăți Audubon au fost înființate în alte 14 state și Districtul Columbia.
În 1900, Societatea Audubon a organizat primul său „Recensământ de Crăciun al Păsărilor” – un recensământ anual al păsărilor realizat în întregime de voluntari. Recensământul de Crăciun al Păsărilor, sau CBC, rămâne o tradiție de sărbători în SUA și a generat date esențiale pentru protecția păsărilor.
Victoriile legislative ale Societății Audubon
La începutul anilor 1900, Societatea Audubon a obținut o serie de succese la nivel de stat și regional în lupta lor pentru a proteja păsările americane. În 1903, Societatea Audubon din Florida l-a convins cu succes pe președintele Theodore Roosevelt să înființeze primul sanctuar național de păsări: Insula Pelican și Laguna Indian River. Sanctuarul de păsări Insula Pelican a dat rapid naștere Sistemului Național de Refugii pentru Viața Sălbatică, care a stabilit protecții pentru păsări într-un număr de locații cheie.
Un deceniu mai târziu, o nouă lege federală a extins protecțiile pentru păsările americane dincolo de câteva habitate cheie. În schimb, Legea Weeks-McLean din 1913 a stabilit protecții pentru păsările în sine. Legea a interzis oamenilor să vâneze păsări migratoare în timpul primăverii, când majoritatea păsărilor își fac cuiburile și își cresc puii. Legea Weeks-McLean a interzis, de asemenea, importul penelor de păsări sălbatice pentru a fi utilizate în moda femeilor. În 1918, Legea Weeks-McLean a fost înlocuită de Legea privind Păsările Migratoare din 1918.
Legea privind Păsările Migratoare
Legea privind Păsările Migratoare din 1918 a stabilit protecții pentru păsările care migrează peste granița SUA-Canada printr-un tratat internațional. În amendamentele ulterioare la MBTA, Statele Unite au încheiat tratate suplimentare cu Mexicul, Japonia și Rusia. Fiecare dintre aceste patru tratate protejează păsările care migrează între țări.
MBTA interzice „preluarea” („take”) oricăror păsări migratoare care traversează granițele internaționale fără autorizație prealabilă de la Serviciul American pentru Pește și Viață Sălbatică (USFWS).
Ce înseamnă „preluare”?
Când vine vorba de viața sălbatică, termenul „preluare” se referă de obicei la uciderea, prinderea, vânzarea, comerțul sau transportul unui animal. În unele state, „preluarea” include și hărțuirea animalelor.
Dacă acțiunile unei persoane sau organizații ar putea duce la „preluarea” unei păsări migratoare protejate, trebuie obținut în prealabil un permis de la USFWS. Astăzi, „preluarea” unei păsări protejate conform MBTA fără aprobarea USFWS este considerată o contravenție conform legii americane și poartă o pedeapsă de până la șase luni de închisoare și o amendă de 15.000 de dolari.
Revizuiri ale Legii privind Păsările Migratoare
De la implementarea legii în 1918, MBTA a fost atât modificată, cât și supusă unor diferențe de interpretare.
1936: Tratat între SUA și Mexic
În 1936, Convenția pentru Protecția Păsărilor Migratoare și a Mamiferelor de Vânătoare a extins protecțiile MBTA pentru a include păsările care migrează între SUA și Mexic. Este necesară autorizația ambelor țări pentru a transporta păsări, pene sau oase protejate de MBTA peste granița SUA-Mexic.
1940: Legea privind Protecția Vulturului Pleșuv
Atât vulturul pleșuv (bald eagle), cât și vulturul auriu (golden eagle) au populații non-migratoare în Statele Unite, lăsând aceste două specii de păsări fără protecție clară conform Legii privind Păsările Migratoare. Deși Legea Lacey din 1900 oferea deja unele protecții pentru vulturii pleșuvi, protecții suplimentare pentru pasărea simbolică au fost adăugate la MBTA prin Legea privind Protecția Vulturului Pleșuv din 1940. Protecțiile pentru vulturul auriu au fost adăugate ulterior la Legea privind Protecția Vulturului Pleșuv printr-un amendament din 1962.
1972: Protecții pentru vulturi și șoimi
Amendamentul din 1972 la MBTA a extins în continuare protecțiile legii federale pentru a include încă 32 de familii de păsări, inclusiv toți vulturii (eagles), șoimii (hawks), bufnițele (owls) și corvidele (corvids). La fel ca Legea privind Protecția Vulturului Pleșuv din 1940, acest amendament din 1972 a extins protecțiile MBTA dincolo de păsările care migrează peste granițele SUA.
Legea privind Păsările Migratoare astăzi
Astăzi, MBTA protejează aproape toate păsările americane – nu doar speciile migratoare. Cu toate acestea, amploarea protecțiilor MBTA continuă să fie contestată. În timp ce Legea privind Păsările Migratoare consideră că „preluarea” înseamnă „urmărire, vânătoare, împușcare, rănire, ucidere, prindere în capcană, capturare sau colectare”, definiția „preluării” conform Legii privind Speciile pe Cale de Dispariție (ESA) este mai largă. Conform Legii privind Speciile pe Cale de Dispariție, „preluarea” include și acțiuni care dăunează neintenționat păsărilor protejate – un tip de preluare cunoscut sub numele de „preluare incidentală”.
Uneori, Serviciul American pentru Pește și Viață Sălbatică – agenția responsabilă cu implementarea atât a MBTA, cât și a ESA – a aplicat definiția ESA a preluării incidentale tuturor păsărilor protejate conform MBTA. Interpretarea largă a agenției asupra „preluării” conform MBTA a fost contestată în instanțe cu rezultate variabile.
În 2017, Administrația Trump a emis o nouă interpretare a MBTA care a slăbit protecțiile legii. Conform noii interpretări, activitățile umane care afectează accidental păsările protejate nu mai necesită un permis federal de la Serviciul American pentru Pește și Viață Sălbatică. Cu alte cuvinte, doar acțiunile care rănesc sau ucid intenționat păsările protejate conform MBTA necesită permisiune de la Serviciul American pentru Pește și Viață Sălbatică. Fără protecții pentru preluarea incidentală, criticii deciziei Administrației Trump spun că elimină stimulente majore pentru protecția păsărilor – de ce ar lua o companie măsuri suplimentare pentru a reduce riscul de a ucide păsări dacă nu este obligatoriu?
Interpretarea MBTA din 2017 a rămas controversată și ambiguă ani de zile după publicarea regulii, până când regula a fost finalizată în ianuarie 2021. Cu toate acestea, Serviciul American pentru Pește și Viață Sălbatică a propus să revoce interpretarea Administrației Trump în mai 2021. Interpretarea MBTA din 2017 rămâne în vigoare astăzi.
