Mișcarea speciilor în jurul globului ridică întrebări complexe despre ce este nativ sau non-nativ, dacă noile specii sunt dăunătoare sau benefice în noul lor habitat și chiar dacă speciile provin din locuri unde sunt acum frecvent întâlnite.
Categorizarea speciilor este o modalitate utilă de a clarifica exact ce rol are un animal într-un ecosistem sau în distribuția sa într-o anumită locație sau pe glob. Iată șase categorizări care sunt cel mai des utilizate în explicarea speciilor și a prezenței lor într-un habitat.
Specii native
O specie nativă este una care se găsește într-un anumit ecosistem datorită proceselor naturale, cum ar fi distribuția naturală și evoluția. Koala de mai sus, de exemplu, este nativ în Australia. Nicio intervenție umană nu a adus o specie nativă în zonă și nici nu i-a influențat răspândirea. Speciile native sunt numite și specii indigene.
Deși o specie nativă poate fi ajutată de specii noi introduse într-o zonă — cum ar fi florile native din America de Nord care au beneficiat de ajutorul albinelor melifere europene în ultimele câteva secole — specia nativă însăși s-a dezvoltat de la sine în zonă și este adaptată în mod particular la habitatul său.
Aspectul cheie al unei specii native este că apare într-o zonă fără influență umană. De fapt, tocmai această influență umană a contribuit la crearea mai multor alte categorizări de specii.
Specii endemice
O specie nativă poate fi indigenă, așa cum am discutat mai sus, sau endemică. Atunci când o specie este indigenă, ea se găsește într-o anumită locație și în zonele înconjurătoare. De exemplu, o specie indigenă poate fi găsită pe întregul lanț muntos Rocky, precum și în zonele înconjurătoare la vest de Munții Stâncoși.
O specie endemică, pe de altă parte, este o specie nativă găsită doar într-o anumită zonă, mare sau mică. O specie poate fi endemică pentru un întreg continent sau pentru o zonă relativ minusculă. De exemplu, o specie endemică poate fi găsită doar într-un anumit lanț muntos la o anumită zonă de altitudine și nicăieri altundeva, sau doar într-un anumit lac, într-un singur râu sau pe o mică insulă.
Adesea, speciile endemice sunt limitate la o anumită zonă deoarece sunt foarte adaptate la o nișă particulară. Ele se pot hrăni doar cu un anumit tip de plantă care nu se găsește nicăieri altundeva, sau o plantă poate fi perfect adaptată pentru a se dezvolta într-un climat și un tip de sol foarte specific.
Datorită acestei specializări și incapacității de a se muta în noi habitate, unele specii endemice sunt expuse unui risc deosebit de extincție atunci când apare o nouă boală, când calitatea habitatului lor este amenințată sau dacă o specie invazivă intră în regiunea lor și devine prădător sau competitor.
Specii introduse sau non-native
Speciile introduse sunt cele care apar într-o zonă unde nu sunt native, dar au fost aduse acolo prin influență umană — fie intenționat, fie accidental.
O concepție greșită comună este că termenii specii introduse și specii invazive sunt interschimbabili, dar aceștia sunt de fapt distincți. Speciile introduse nu au neapărat un impact negativ asupra noului lor ecosistem și ar putea fi chiar benefice.
Albina meliferă europeană este un exemplu excelent de specie introdusă benefică, deoarece albina este critică pentru culturile din America de Nord și nu are neapărat un impact negativ asupra altor polenizatori.
Totuși, o specie introdusă are potențialul de a deveni o specie invazivă.
Specii invazive
O specie invazivă este una care este introdusă într-un ecosistem și se dezvoltă atât de bine încât afectează negativ speciile native.
USDA definește speciile invazive ca fiind:
Impacturile negative pot include concurența cu speciile native din aceeași nișă ecologică, reducerea biodiversității în noul lor habitat sau alterarea noului habitat în moduri care fac dificilă supraviețuirea speciilor native.
Datorită călătoriilor umane, mii de specii au fost introduse în noi habitate și au devenit invazive. Odată ce specia se stabilește și impactul său este clar, poate fi dificil să se găsească o modalitate de a elimina specia și de a restaura ecosistemul. În plus, pot apărea și alte întrebări dificile.
După cum subliniază cronicarul științific de la CBC Radio, Torah Kachur, „Ce se întâmplă dacă o specie invazivă provoacă distrugeri într-un ecosistem dintr-o anumită zonă, dar este de fapt pe cale critică de dispariție în ecosistemul său nativ? Acest lucru se întâmplă cu broaștele țestoase cu gât zimat – sunt native în China și sunt pe cale de dispariție. Dar pe insula Hawaiiană Kauai, ele sunt considerate invazive. Ar trebui să încercăm să le eradicăm din Kauai — și potențial să condamnăm întreaga specie?”
Problema speciilor invazive nu este niciodată una simplă sau directă.
Specii cosmopolite
În timp ce o specie endemică este limitată la un anumit areal, o specie care se găsește într-un areal larg la nivel global, într-un anumit tip de habitat pe tot globul, sau care își extinde rapid arealul în mod oportunist, este numită cosmopolită.
Categorizarea ca specie cosmopolită este complexă. Deși descrie de obicei o specie cu distribuție globală, se presupune că regiunile polare, deșerturile, altitudinile mari și alte extreme sunt excluse automat. Eticheta poate fi folosită și pentru a descrie specii care s-ar putea găsi pe majoritatea continentelor, dar nu pe toate, sau în multe habitate oceanice, dar nu în toate. Termenul este folosit în mare parte pentru a descrie specii care sunt, în general, răspândite pe scară largă, dar nu înseamnă neapărat că specia se găsește absolut peste tot.
Orcii sunt o astfel de specie. Se găsesc în oceanele lumii, de la apele înghețate din largul coastelor Americii de Nord și Antarcticii până la apele mai temperate ale Mediteranei și Seychelles. Nu apar neapărat peste tot în oceane, dar au o distribuție largă.
Muștele de casă, șobolanii, pisicile domestice, oamenii și multe alte specii se încadrează, de asemenea, sub eticheta de cosmopolite, deoarece se găsesc la nivel global.
Specii criptogenice
Deși o specie nativă sau introdusă este de obicei ușor de clasificat, nu este întotdeauna cazul. Uneori este aproape imposibil să se spună dacă o specie a provenit dintr-o anumită zonă sau a fost adusă cu mult timp în urmă. O specie criptogenică este una ale cărei origini sunt necunoscute sau nu pot fi determinate definitiv. Astfel, o specie criptogenică ar putea fi fie nativă, fie introdusă, dar s-a stabilit atât de temeinic în habitatul său încât nimeni nu știe cu certitudine.
Într-o lucrare din 1996 intitulată „Invaziile Biologice și Speciile Criptogenice„, James T. Carlton notează: „Este extrem de dificil să se genereze estimări cantitative ale frecvenței speciilor criptogenice, deoarece acestea au fost larg neglijate ca categorie conceptuală. Ocazional, cercetătorii își vor pune întrebări cu privire la statutul nativ al unei specii particulare, dar marea majoritate a taxonilor cu distribuții răspândite, dacă nu chiar cosmopolite, sunt pur și simplu declarați ca fiind cosmopoliți, fără alte discuții.”
Nu se știe neapărat dacă speciile au fost introduse relativ recent de către oamenii antici, au apărut acolo natural în istoria naturală relativ recentă sau au fost acolo de eoni.
Când se analizează speciile native sau străine în apele Irlandei, o lucrare publicată de REABIC notează: „Cele șaizeci și trei de specii criptogenice apar din incertitudinea originii lor sau a modului în care au ajuns. Irlanda fiind o insulă recent deglaciată și separată de masa continentală și-a dobândit majoritatea biotei de la ultima retragere glaciară, făcând distincția între speciile native și cele străine mai dificilă.”
Dificultatea de a ști cu certitudine de unde provine o anumită specie poate însemna că misterul nu va fi niciodată rezolvat.
