Noi, oamenii, am putea fi cei care au creat majoritatea problemelor de mediu care afectează planeta, dar asta nu înseamnă că trebuie să le rezolvăm singuri. Uneori soluțiile necesită tehnologie complexă și o armată de oameni de știință; alteori necesită doar puțin ajutor din partea prietenilor noștri – adică a celor blănoși, cu aripioare sau care zboară. Urmează o prezentare a unor animale uimitoare, vii și fabricate, cu exact caracteristicile și abilitățile potrivite pentru a ajuta cercetătorii în combaterea a tot felul de probleme, de la încălzirea globală la poluarea oceanelor. Asta da, este muncă în echipă între specii la cel mai înalt nivel.
Câinii
Cel mai bun prieten al omului se dovedește a fi mai mult decât un bun companion și cioban. Câinii, se pare, sunt și conservatori destul de capabili. Un grup numit Working Dogs for Conservation, precum și altele, cum ar fi Conservation Dogs din Marea Britanie, folosesc câinii pentru a detecta populațiile de animale și plante, astfel încât cercetătorii să le poată monitoriza și conserva – o variație ecologică a câinilor care detectează droguri și bombe. Datorită simțului olfactiv ascuțit și capacității de a traversa terenuri accidentate, câinii nu doar detectează eficient excrementele greu de găsit ale animalelor, dar ajută și la localizarea animalelor și plantelor vii rare. Proiectele canine de conservare includ urmărirea jaguarilor în pădurea tropicală amazoniană și în Mexic și monitorizarea urșilor negri asiatici clasificați ca vulnerabili în China. Pe viitor, ar putea fi folosiți chiar și pentru a detecta contaminanții din aerul interior.
Narvalii
Căutarea dovezilor schimbărilor climatice poate fi dificilă atunci când încerci să măsori temperaturile oceanice de iarnă în apele arctice frigide, blocate de gheață, de lângă Groenlanda. De aceea, cercetătorii apelează la ajutorul unor scafandri veterani de adâncime. Echipate cu termometre și mici emițătoare prin satelit, 14 narvali – balene arctice cu colți, cunoscute pentru scufundările la peste 1,6 kilometri sub suprafața oceanului – au ajutat oamenii de știință de la Universitatea din Washington să documenteze că apele din centrul Golfului Baffin sunt cu 0,9 grade C mai calde decât se estimase anterior. Cercetătorii se bazează pe acești „unicorni ai mării” pentru a continua să îi ajute în dezvoltarea unor modele climatice mai precise.
Pești robotici
Dr. Huosheng Hu și echipa sa de cercetători de la Universitatea Essex din Marea Britanie au dezvoltat un pește robotic, echipat cu senzori sofisticați, care poate fi folosit pentru a căuta poluanți oceanici. Un banc de acești robo-pești surprinzător de realiști (vizualizați unul înotând aici) va fi lansat în largul coastelor Spaniei mai târziu anul acesta pentru a colecta și transmite date despre poluarea apei. Cercetătorii speră să folosească peștii, creați să semene cu crapii, și pentru supravegherea toxinelor în largul coastei Țării Galilor. Pe un front similar, un om de știință de la Institutul Politehnic al Universității din New York a dezvoltat un pește robotic care ar putea într-o zi să ghideze bancurile de pești reali departe de pericole, cum ar fi deversările de petrol și turbinele subacvatice.
Șobolanii
Minele terestre nedetonate reprezintă o formă gravă de poluare care face ca zone geografice întinse să fie practic nelocuibile și rănește sau ucide mii de oameni în fiecare an. De aceea, localizarea și îndepărtarea lor din fostele zone de război este atât de importantă. Problema este că puțini voluntari umani sunt dispuși să-și riște viața pentru a le descoperi. Intrați în scenă brigada de șobolani, în special șobolanii marsupiali africani gigantici. Acești rozătoare care învață rapid, supranumite HeroRATs (care întâmplător sunt prea ușoare pentru a declanșa minele terestre), sunt antrenați la organizația umanitară APOPO să detecteze explozibilii îngropați. (APOPO este un acronim din olandeză pentru Produs de Dezvoltare pentru Detecția Minelor Anti-Personal). Grupul antrenează, de asemenea, șobolani să localizeze persoanele îngropate sub dărâmături în urma dezastrelor naturale, precum și să detecteze scurgerile de gaze și chiar prezența tuberculozei în eșantioane de spută umană.
Leii de mare și focile
Oamenii de știință de la Universitatea din California-Santa Cruz au făcut echipă cu câțiva „cercetători” speciali pentru a-i ajuta să documenteze temperaturile oceanice, salinitatea și alte condiții subacvatice. Datorită abilităților lor unice de scufundare care le permit să înoate acolo unde puțini oameni au ajuns vreodată, mamifere marine precum leii de mare (în imagine) sunt echipate cu senzori care se lipesc de blana lor și care mai târziu cad atunci când năpârlesc. Informațiile sunt transmise unui satelit atunci când animalele ies la suprafață pentru a respira și sunt folosite pentru a crea modele computerizate care vor prezice mai bine modelele de circulație oceanică. În alte locuri, cercetătorii folosesc foci elefant purtătoare de senzori pentru a se scufunda sub gheața Antarctică în căutarea dovezilor schimbărilor climatice. Focile elefant ajută chiar și la urmărirea dimensiunii și sănătății populațiilor de somon din SUA.
Albinele
Datorită simțului olfactiv fin acordat, albinele sunt, de asemenea, excelenti localizatori de mine terestre. Nu numai că ajută oamenii de știință să creeze hărți extrem de precise ale câmpurilor minate, dar pentru că aceste detectoare de bombe înaripate plutesc în loc să pășească, nu există niciun pericol ca ele să-și piardă viața în explozii neintenționate. În plus, albinele emit și semnale de avertizare atunci când sunt eliberate substanțe chimice toxice; de fapt, produc sunete de bâzâit specifice pentru fiecare substanță chimică în parte. Cercetătorii cred că aceste bâzâituri caracteristice ar putea fi folosite pentru a detecta precis și acurat poluanții periculoși și atacurile cu arme chimice.
Rațele de cauciuc
OK, nu sunt rațe vii care macane, dar aceste rațe galbene de cauciuc ajută oamenii de știință să cartografieze curenții oceanici ai planetei și chiar aruncă lumină asupra modului în care s-a format Marele Patch de Gunoi din Pacific (un depozit plutitor de resturi de plastic care se întinde pe sute de kilometri lățime în nordul Pacificului). Acum aproape 20 de ani, 28.000 dintre aceste jucării de baie s-au pierdut pe mare când lada de transport care le căra a căzut peste bord pe ruta dintre Hong Kong și Statele Unite. (Mărfurile pierdute pe mare reprezintă de fapt o problemă de poluare în creștere). De atunci, cercetătorii au documentat „Floatees”, așa cum sunt numite, ajungând pe țărmuri din întreaga lume – de la America de Sud la Scoția și Australia. Există chiar 2.000 de rațe de cauciuc care circulă în infamul Patch de Gunoi. Toate acestea demonstrează că plasticul este o problemă extinsă de proporții globale.
Catârii
În 1959, a avut loc o topire parțială într-un reactor nuclear la Laboratorul Santa Susana Field, la 48 de kilometri de Los Angeles. Oficialii guvernamentali desfășoară o investigație pentru a vedea dacă mai persistă radiații la fosta instalație de cercetare nucleară și de motoare de rachetă. Două catâri – Sarah și Little Kate – ajută la căutarea semnelor de contaminare, fiind însărcinați să cutreiere terenul accidentat și deluros din jurul instalației purtând echipament de scanare a radiațiilor gamma (nici Sarah, nici Little Kate nu sunt ilustrate aici). Indiferent dacă sunteți de acord cu supunerea animalelor la potențiale pericole, nu se poate nega că acest duo de catâri furnizează date neprețuite care vor face lumea mai sigură atât pentru oameni, cât și pentru non-umani.
