Nu este nicio rușine într-un gazon netuns. Nu numai că grădinile și curțile lăsate să crească sălbatic pot arăta mai bine decât se crede în general, dar reducerea frecvenței tunderii ierbii poate economisi timp, energie și bani semnificativi. Potrivit unui nou studiu, acest lucru ar putea chiar ajuta la salvarea albinelor.
Condus de ecologul Susannah Lerman de la Universitatea din Massachusetts Amherst și de Serviciul Forestier al SUA, studiul a examinat modul în care proprietarii de locuințe pot îmbunătăți habitatul albinelor prin obiceiurile lor de îngrijire a gazonului. Tunderea gazonului o dată la două săptămâni pare să fie intervalul optim.
„Am descoperit că grădinile din spatele casei pot fi un habitat surprinzător de benefic pentru albine”, afirmă Lerman într-un comunicat. „Tunderea mai puțin frecventă este practică, economică și o alternativă care economisește timp, comparativ cu înlocuirea gazonului sau chiar plantarea de grădini pentru polenizatori.”
Puterea florilor
De ce ar păsa albinelor cât de des tăiem iarba? Tundând gazonul la fiecare două săptămâni în loc de săptămânal, permitem înflorirea mai multor flori „considerate buruieni”, cum ar fi trifoiul și păpădia, oferind astfel mai mult habitat de hrănire pentru albinele locale. Pierderea habitatului este o problemă din ce în ce mai gravă pentru multe albine și alți polenizatori, ale căror pajiștile ancestrale cu flori sălbatice sunt înlocuite din ce în ce mai mult de dezvoltarea urbană.
Totuși, deoarece gazonul tuns este atât de răspândit în multe peisaje modificate de om – cu aproximativ peste 16 milioane de hectare doar în SUA, de exemplu – influența lor colectivă asupra populațiilor de albine ar putea fi uriașă. De aceea, Lerman și colegii săi au decis să investigheze efectele unei abordări de tip „leneș în ceea ce privește tunderea gazonului”, așa cum o numesc ei.
Pentru studiul lor, publicat în revista Biological Conservation, cercetătorii au recrutat 16 proprietari de locuințe cu gazon în Springfield, Massachusetts. Aceștia au împărțit proprietarii în trei grupuri, apoi au tuns gazonul la una dintre cele trei frecvențe – săptămânal, o dată la două săptămâni sau o dată la trei săptămâni – timp de două veri.
Fiecare gazon a fost supus la cinci studii științifice pe sezon, începând cu o numărare generală a „florilor din curte” (ornamentale neafectate de tundere) și a „florilor din gazon” (plante precum trifoiul și păpădia care cresc în iarbă). Cercetătorii au înregistrat, de asemenea, înălțimea medie a ierbii pentru fiecare gazon, precum și abundența și biodiversitatea albinelor, pentru a vedea cum au răspuns insectele la diferite rate de tundere.
Leneș ca o vulpe
Peste 4.500 de albine individuale au fost observate în timpul perioadei de studiu, reprezentând aproximativ 100 de specii diferite. Aceasta a inclus un grup divers de albine indigene, subliniază autorii, de la diverse specii de bondari și albine dulgheri până la albine croitorese, albine zidari și albine de sudoare. Albina exotică europeană (Apis mellifera) a apărut și ea de multe ori, dar a fost adesea depășită numeric de speciile indigene.
Curțile tunse la fiecare trei săptămâni au avut până la 2,5 ori mai multe flori de gazon, a constatat studiul, și au găzduit o mai mare diversitate de specii de albine. Totuși, abundența albinelor a fost cea mai mare în gazonul tuns la două săptămâni, care a susținut cu 30% mai multe albine decât gazonul tuns la intervale de una sau trei săptămâni.
Este firesc ca tunderea săptămânală să fie asociată cu mai puține albine, deoarece limitează disponibilitatea florilor din gazon. Dar dacă un gazon tuns la trei săptămâni are mai multe flori decât un gazon tuns la două săptămâni, de ce nu ar avea și mai multe albine?
Autorii studiului nu sunt siguri, dar au o teorie. Iarba mai înaltă din gazonul tuns la trei săptămâni, scriu ei, „ar fi putut împiedica accesul la flori, făcând astfel gazonul abundent în flori mai puțin atractiv”. Cu alte cuvinte, gazonul tuns la două săptămâni a oferit echilibrul cel mai prietenos cu albinele între înălțimea ierbii și flori.
Fii schimbarea
Poate părea trivial să studiezi preferințele de amenajare peisagistică ale albinelor, dar numai dacă ignori rolurile ecologice și economice uriașe pe care le joacă. Albinele de toate felurile sunt polenizatori vitali ai plantelor sălbatice și ai culturilor agricole, permițând o gamă largă de alimente și resurse. Aceasta include albinele melifere gestionate – care polenizează plante ce asigură un sfert din toată hrana consumată în SUA, reprezentând peste 15 miliarde de dolari în valoare crescută a recoltelor pe an – dar și multe specii sălbatice mai puțin cunoscute.
Aproximativ 87% dintre toate plantele cu flori se bazează pe polenizarea de către albine sau alte animale, adesea punându-și speranțele în doar câteva specii locale. Cu toate acestea, mulți polenizatori importanți sunt acum în declin în întreaga lume, o criză care este larg legată de tendințe cauzate de oameni, cum ar fi pierderea habitatului, utilizarea pesticidelor, urbanizarea și speciile invazive. Acest lucru a declanșat eforturi urgente pentru salvarea albinelor, fluturilor și a altor polenizatori, inclusiv campanii pentru reducerea utilizării insecticidelor sau restaurarea suprafețelor de prerie indigenă.
Proiecte mari precum acestea sunt importante, dar noul studiu sugerează și puterea colectivă de susținere a albinelor de către proprietarii individuali. Potrivit coautorului Joan Milam, ecolog și expert în albine la UMass Amherst, aceste descoperiri subliniază cât de ușor poate fi pentru oamenii obișnuiți să ajute albinele. „Am fost uimită de nivelul ridicat de diversitate și abundență a albinelor pe care l-am documentat în aceste gazonuri”, spune ea într-un comunicat al universității, „și acest lucru vorbește despre valoarea gazonului netratat pentru susținerea faunei sălbatice.”
Partea „netratată” este cheia acestei valori, adaugă coautorul Alexandra Contosta, cercetător post-doctoral asociat la Universitatea din New Hampshire. „Există dovezi că, deși gazonurile sunt întreținute pentru a arăta uniform”, spune ea, „ele pot susține comunități diverse de plante și resurse florale dacă proprietarii se abțin de la utilizarea erbicidelor pentru a ucide ‘buruieni’ precum păpădiile și trifoiul.”
Deși acest lucru este promițător, noul studiu are și unele limitări, subliniază autorii săi, și este doar o piesă dintr-un puzzle pe care încă îl asamblăm. „Recunoaștem eșantionul nostru mic și limitarea studiului la suburbiile din Massachusetts”, spune coautorul și ecologul Christofer Bang de la Universitatea de Stat din Arizona, deși adaugă că „descoperirile ar putea fi aplicabile în toate zonele temperate unde predomină gazonul.”
Descoperirile ar putea, de asemenea, contribui la diminuarea stigmatului leneșului pentru cei care nu tund săptămânal, deoarece abordarea „o dată la două săptămâni” ar putea atrage persoanele care nu sunt obsedate de înălțimea ierbii, dar nici nu sunt pregătite să îmbrățișeze mișcarea de renunțare la tunderea gazonului.
„Deși nu aș ‘lăsa niciodată gazonul meu de izbeliște'”, spune unul dintre participanții la studiu, „cu siguranță îl pot lăsa să crească puțin mai înalt decât gazonul vecinilor mei și să nu mă simt vinovat.”
