NASA îl numește pe Lyman Spitzer Jr. (1914-1997) unul dintre cei mai mari oameni de știință ai secolului al XX-lea. Astrofizicianul de la Princeton, cu o lungă carieră, a militat pentru un telescop spațial mare încă din 1946, muncă ce a culminat cu lansarea telescopului spațial Hubble în 1990. După moartea lui Spitzer în 1997, NASA a continuat să dezvolte Programul Marilor Observatoare, un grup de patru telescoape spațiale, fiecare observând universul într-un alt tip de lumină.
Pe lângă Hubble, celelalte telescoape includ Observatorul de Raze Gamma Compton (CGRO) și Observatorul de Raze X Chandra (CXO). Ultimul telescop a fost lansat în 2003, constând dintr-un „telescop mare și trei instrumente răcite criogenic capabile să studieze universul la lungimi de undă infraroșii, de la aproape la departe.” NASA a numit acest nou explorator spațial Telescopul Spațial Spitzer în onoarea vizionarului om de știință. Pe măsură ce acest telescop revoluționar se apropie acum de retragere — programată pentru 30 ianuarie 2020 — iată o privire asupra unora dintre imaginile incredibile pe care ni le-a oferit de-a lungul anilor, inclusiv această imagine a Nebuloasei Gheara Pisicii, o regiune de formare a stelelor din interiorul Căii Lactee.
o vedere în infraroșu a galaxiei m81
La scurt timp după lansarea telescopului Spitzer în august 2003, unul dintre primele seturi de date publicate a prezentat galaxia M81, care se află relativ aproape, la aproximativ 12 milioane de ani-lumină de Pământ. Pentru a 16-a aniversare a telescopului în 2019, NASA a lansat această nouă imagine a galaxiei iconice cu observații extinse și procesare îmbunătățită.
Datele în infraroșu apropiat (albastru) din imagine urmăresc distribuția stelelor, explică NASA. Brațele spirale ale galaxiei devin caracteristica sa principală la lungimi de undă mai mari, așa cum se vede în datele de 8 microni (verde) dominate de lumina infraroșie de la praful fierbinte care a fost încălzit de stelele luminoase din apropiere. Datele de 24 de microni (roșu) din imagine arată emisia de la praful cald încălzit de cele mai luminoase stele tinere. Dispunerea petelor roșii de-a lungul brațelor spirale ale galaxiei arată unde praful este încălzit la temperaturi înalte în apropierea stelelor masive care se nasc, potrivit NASA.
roiul coronet în raze x și infraroșu
Telescopul Spitzer este conceput pentru a detecta radiația infraroșie, care este în primul rând radiație termică, potrivit NASA. Telescopul are două compartimente principale: Ansamblul Criogenic al Telescopului, care găzduiește telescopul de 85 de centimetri și trei instrumente spațiale; și nava spațială care controlează telescopul, alimentează instrumentele și procesează datele științifice pentru Pământ. Rezultatul sunt imagini magnifice, cum ar fi aceasta care arată roiul Coronet în inima regiunii Corona Australis, considerată „una dintre cele mai apropiate și mai active regiuni de formare continuă a stelelor… [arătând] Coronetul în raze X de la Chandra (violet) și în infraroșu de la Spitzer (portocaliu, verde și cyan).” Deoarece această zonă constă dintr-un roi slab de câteva zeci de stele tinere cu o gamă largă de mase, este un loc perfect pentru astronomi să afle mai multe despre evoluția stelelor tinere.
spectaculosul sombrero
Deoarece instrumentele telescopului Spitzer sunt atât de sensibile, acesta poate vedea obiecte pe care telescoapele optice nu le pot vedea, cum ar fi exoplanete, stele eșuate și nori moleculari giganți. „Telescoapele spațiale Spitzer și Hubble și-au unit forțele pentru a crea această imagine compozită impresionantă a unuia dintre cele mai populare obiective din univers”, afirmă NASA. Galaxia Sombrero, numită astfel datorită asemănării sale cu pălăria mexicană, se află la 28 de milioane de ani-lumină distanță de Pământ. În centrul acestei galaxii, se crede că există o gaură neagră de 1 miliard de ori mai mare decât soarele nostru.
nouă vedere a marii nebuloase din carina
Telescopul Spațial Spitzer a fost lansat în 2003. NASA spera ca misiunea să se extindă dincolo de cinci ani, dar în mai 2009, rezerva de heliu de la bord s-a epuizat. Ca urmare, fără heliu pentru a-i răci instrumentele, telescopul spațial a trecut în misiunea sa „caldă”. Aici, Spitzer dezvăluie Nebuloasa Carina, care conține Eta Carinae, o stea de 100 de ori mai masivă și de un milion de ori mai strălucitoare decât soarele nostru.
haos în inima constelației orion
Când telescopul Spitzer era pe deplin funcțional, trebuia să fie simultan cald și rece pentru a funcționa. „Totul în Ansamblul Criogenic al Telescopului trebuie răcit la doar câteva grade peste zero absolut”, potrivit NASA. „Acest lucru este realizat cu un rezervor de heliu lichid sau criogen de la bord. Între timp, echipamentele electronice din porțiunea Navei Spațiale trebuie să funcționeze la temperatura camerei.” Telescoapele spațiale Spitzer și Hubble lucrează împreună în această imagine, care arată haosul stelelor nou-născute la aproximativ 1.500 de ani-lumină distanță în nebuloasa Orion. Punctele portocalii sunt stele tinere. Hubble arată stele mai puțin încorporate ca pete verzi, iar stelele din prim-plan ca puncte albastre.
floarea-soarelui a telescopului spitzer
Messier 63, cunoscută și sub numele de Galaxia Floarea-Soarelui, este prezentată în toată splendoarea sa infraroșie. Așa cum explică NASA, „Lumina infraroșie este sensibilă la benzile de praf din galaxiile spirale, care apar întunecate în imaginile în lumină vizibilă. Vederea telescopului Spitzer dezvăluie structuri complexe care urmăresc modelul brațelor spirale ale galaxiei.” Messier 63 se află la aproximativ 37 de milioane de ani-lumină distanță. De asemenea, are o lățime de 100.000 de ani-lumină, ceea ce este aproximativ dimensiunea propriei noastre Căi Lactee.
În ciuda puterii uimitoare a imaginilor pe care le captează, Telescopul Spațial Spitzer în sine este destul de mic. Are o înălțime de aproximativ 4 metri și o greutate de aproximativ 865 de kilograme.
stelele se adună în centrul căii lactee
Spitzer funcționează pe o orbită heliocentrică, în urma Pământului. (După cum subliniază experții, acest sistem a ajutat la prelungirea longevității agentului de răcire, deoarece criogenul este folosit pentru a absorbi puterea disipată de rețelele de detectoare, mai degrabă decât să fie pierdută sub formă de sarcini termice.) Aici este prezentat roiul stelar central luminos al galaxiei noastre, Calea Lactee. Datorită capacităților infraroșii ale telescopului Spitzer, putem vedea grupul de stele ca niciodată înainte. Această zonă este gigantică. Potrivit NASA, „Regiunea prezentată aici este imensă, cu o deschidere orizontală de 2.400 de ani-lumină (5,3 grade) și o deschidere verticală de 1.360 de ani-lumină (3 grade).”
lumină strălucitoare, oraș verde
Această ceață verzuie își capătă culoarea prin capabilitățile de codificare a culorilor ale telescopului Spitzer. Ceața este compusă din hidrocarburi aromatice policiclice (HAP), despre care NASA spune că se „găsesc chiar aici pe Pământ în gazele de eșapament afumate ale vehiculelor și pe grătarele arse.” Spitzer permite ochiului uman să vadă HAP-urile strălucind prin lumina infraroșie. Această imagine a fost compilată după ce heliul telescopului Spitzer s-a epuizat, marcând începutul misiunii sale „calde”. Puteți urmări traseul telescopului Spitzer aici.
telescopul spitzer dezvăluie arborele genealogic stelar
V-ați întrebat vreodată cum ar putea arăta un arbore genealogic de stele? Spitzer ne oferă o privire asupra generațiilor cosmice prin imaginile W5, regiunea de formare a stelelor. Potrivit NASA, „cele mai vechi stele pot fi văzute ca puncte albastre în centrele celor două cavități goale (alte puncte albastre sunt stele de fond și de prim-plan care nu sunt asociate cu regiunea). Stele mai tinere se aliniază de-a lungul marginilor cavităților, iar unele pot fi văzute ca puncte la vârfurile pilonilor asemănători trunchiului de elefant. Zonele albe noduroase sunt locurile unde se formează cele mai tinere stele.”
galaxia roata face valuri
Galaxia Roata, care se găsește în constelația Sculptorul în Emisfera Sudică sub Pești și Cetus, a rezultat dintr-o coliziune între două galaxii, veche de 200 de milioane de ani. Această imagine este rezultatul multor instrumente ale NASA: detectorul Far Ultraviolet al Galaxy Evolution Explorer (albastru), Wide Field and Planetary Camera-2 al Telescopului Spațial Hubble în lumină vizibilă în banda B (verde), Infrared Array Camera al Telescopului Spațial Spitzer (roșu) și instrumentul Advanced CCD Imaging Spectrometer-S array al Chandra X-ray Observatory (violet).
moștenirea telescopului spitzer
Aici este prezentată o imagine compozită a Marelui Nor Magellanic așa cum a fost văzut de Spitzer și Chandra X-ray. În cele din urmă, telescopul Spitzer, cu un cost de 670 de milioane de dolari, ne-a oferit o privire asupra elementelor constitutive ale vieții.
John Bahcall — care a prezidat un panel la Institute for Advanced Study — a declarat pentru CBS News la lansarea telescopului Spitzer în 2003: „Cu ajutorul Telescopului Spațial Spitzer, putem vedea lucruri pe care ființele umane nu le-au putut vedea înainte. Putem urmări nașterea stelelor, putem vedea planete formându-se, putem observa galaxii învăluite în praf, putem privi la marginea universului vizibil.”
Prin ingeniozitatea creatorilor Telescopului Spațial Spitzer, am făcut exact acest lucru.
de ce contează spațiul pentru planetanoastra
Spațiul este căminul planetei noastre, iar minunile sale ne ajută să ieșim afară și să cultivăm aprecierea naturii. Explorarea spațiului și a cosmosului ne poate ajuta, de asemenea, să învățăm despre ceea ce se întâmplă pe Pământ. Tehnologiile spațiale ne-au ajutat să înțelegem mai bine schimbările climatice, ciclurile apei și chiar calitatea aerului.
