Chinkapinul sau chinquapinul este un copac mic întâlnit în întregul sud-est al Statelor Unite. Are o singură nucă într-o capsulă ghimpoasă care se deschide în două jumătăți, ceea ce conferă copacului un aspect distinctiv de castan.
Botaniștii au restrâns acum gruparea taxonică a arborelui la un singur copac, Castanea pumila var. pumila și consideră acum că chinkapinul este o specie ce cuprinde două varietăți botanice: vars. ozarkensis și pumila. Acest copac nu ar trebui confundat cu stejarul chinquapin (chinquapin oak).
Chinkapinul Allegheny, numit și chinkapin comun, ar putea fi cel mai ignorat și subestimat copac nucifer nativ din America de Nord. A fost larg lăudat ca o nucă dulce și comestibilă și a avut valoare pentru programele de ameliorare ale vărului său, castanul american. Cu toate acestea, este o nucă mică încapsulată într-o capsulă ghimpoasă rezistentă, ceea ce creează dificultăți în recoltarea nucii.
Detalii specifice despre chinkapin
Nume științific: Castanea pumila
Pronunție: cast-a-neya pum-il-a
Nume(le) comun(e): Chinkapin Allegheny, chinquapin comun, chinkapin american
Familie: Fagaceae
Zone de rezistență USDA: 5b până la 9A
Origine: nativ în America de Nord
Nuca specială de chinkapin
Fructul chinkapinului este o nucă mică interesantă, acoperită de o capsulă ghimpoasă. Capsula ghimpoasă are spini ascuțiți, cu diametrul de 1,9 până la 3,8 cm. Adesea, capsulele ghimpoase se formează în ciorchini pe tulpini, dar fiecare capsulă conține o singură nucă, lucioasă, maro, asemănătoare cu un castan. Nucile sunt comestibile și destul de dulci atunci când sunt mature toamna.
Un horticultor a remarcat odată: „chinkapinul Allegheny îți face gura apă, dar să îl vezi îți face ochii apă”, evident plăcându-i atât frumusețea, cât și rodnicia copacului. Alți experți sugerează că arborele este „foarte demn de cultivat ca arbore ornamental de umbră, chiar dacă omitem creșterea sa rapidă, productivitatea și micile nuci delicioase, care vor fi foarte acceptabile pentru uz casnic”. Există mai multe surse online de unde puteți achiziționa arborele.
Descriere generală a chinkapinului
Castanea pumila var. pumila poate fi caracterizat ca un arbust mare, răsfirat, cu scoarța netedă și cu multiple tulpini, înalt de 3 până la 4,6 metri, sau ca un copac mic, ocazional cu o singură tulpină și înalt de 9 până la 15 metri. Arbori mari se găsesc uneori în peisaj, în special acolo unde au fost îngrijiți și încurajați să crească și unde sunt puțini copaci concurenți.
Caracteristici ale frunzelor de chinkapin
Dispunerea frunzelor: alternă
Tipul frunzei: simplă
Marginea frunzei: dințată
Forma frunzei: eliptică; oblongă
Nervațiunea frunzei: nervuri laterale paralele
Tipul și persistența frunzei: caducă
Lungimea lamei frunzei: 7,6 până la 15,2 cm
Culoarea frunzei: verde
Culoarea de toamnă: galbenă
Recoltarea nucilor de chinkapin
Chinkapinul Allegheny este în mod normal gata pentru recoltare la începutul lunii septembrie în zonele superioare de rezistență a copacului și mai târziu în partea inferioară a arealului natural al copacului. Aceste nuci trebuie recoltate de îndată ce se maturează. Colectarea promptă a nucilor este o necesitate, deoarece o populație mare de animale sălbatice poate îndepărta întreaga recoltă în câteva zile.
Din nou, o singură nucă maro este conținută în fiecare capsulă ghimpoasă verde. Atunci când aceste capsule ghimpoase încep să se separe și să capete o culoare galbenă de toamnă, este momentul pentru colectarea semințelor. Capsulele ghimpoase ale chinkapinului au în mod normal un diametru de cel mult 1,4 până la 4,6 cm și se vor despica în două secțiuni la maturizarea nucii.
Dăunătorii și bolile chinkapinului
Chinkapinii sunt destul de susceptibili la ciuperca Phytophthora cinnamomi care provoacă putrezirea rădăcinilor, la fel ca multe specii de arbori. Arborele poate suferi și de mănă (blight) ca și castanul american.
Chinkapinul Allegheny pare să fie oarecum rezistent la mana castanului american, care este o boală fungică cauzată de Cryphonectria parasitica. Doar câțiva arbori puternic canceroși au fost găsiți în Georgia și Louisiana. Chinkapinii care suferă de mănă vor continua să lăstărească și să trimită lăstari din coletul rădăcinii în ciuda cancerului și vor produce fructe.
Folclor
Legenda spune că Căpitanul John Smith a consemnat prima mențiune europeană a chinquapinului în 1612. Cpt. Smith scrie: „Indienii au un fruct mic crescând pe copaci mici, încapsulat ca un castan, dar fructul cel mai asemănător cu o ghindă foarte mică. Aceasta ei o numesc Checkinquamins, pe care o prețuiesc ca pe o mare delicatețe.”
Concluzie
Chinkapinii Allegheny sunt producători prolifici de mici „castane” dulci, cu aromă de nucă. Au frunziș și flori atractive, deși mirosul în timpul înfloririi este considerat neplăcut. Horticultorul Michael Dirr spune: „Chinkapinul Allegheny a intrat în viața mea plantelor de când m-am mutat în sud și formează, așa cum l-am văzut, un arbust mic ce ar putea fi folosit pentru naturalizare și pentru a oferi hrană faunei sălbatice.”
Marele dezavantaj al chinkapinului Allegheny este dimensiunea mică a nucii sale și dezavantajul suplimentar că multe nuci rămân blocate în capsula ghimpoasă la recoltare și trebuie îndepărtate forțat. Deoarece aceste nuci sunt mici, sunt dificil de recoltat și pot germina înainte de recoltare, au un potențial limitat ca recoltă comercială. Vestea bună este că dimensiunea mică a copacului, precocitatea și producția abundentă ar putea fi caracteristici utile pentru a fi introduse prin ameliorare în speciile comerciale de castan.
Chinkapinul este adaptat la o gamă largă de soluri și condiții de teren și ar trebui luat în considerare pentru valoarea sa pentru fauna sălbatică. Nucile sunt consumate de o serie de mamifere mici, precum veverițe, iepuri, șoareci de pădure (deermice) și veverițe dungate (chipmunks). Prin tăierea tulpinii la nivelul solului, se pot stabili desișuri dense în câțiva ani pentru a oferi hrană și adăpost faunei sălbatice, în special cocoșului de munte (grouse), potârnichii de Virginia (bobwhite) și curcanului sălbatic.
