Îngrășământul este fascinant. Cei mai mulți știu că sporește fertilitatea solului la cultivarea plantelor și a culturilor. Puțini știu că atunci când mâncăm alimente produse cu îngrășăminte, practic mâncăm combustibili fosili. Am notat în cartea mea, „Living the 1.5 Degree Lifestyle” (Trăind Stilul de Viață de 1.5 Grade), „Îngrășământul este făcut din amoniac, care este făcut din hidrogen, care este făcut din gaz natural. Acest lucru îl face un produs al combustibililor fosili; deci, atunci când mâncăm alimente produse cu îngrășăminte azotoase, mâncăm, în esență, combustibili fosili.”
Acum, costul îngrășămintelor crește vertiginos și determină creșterea prețurilor la alimente. Creșterile prețurilor la gazele naturale, cauzate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, au fost întotdeauna menite să să se traducă în creșterea costurilor alimentare deoarece Rusia furniza 22,4% din îngrășămintele importate în S.U.A. În plus, există și echipamentele. Potrivit Financial Times, „Prețul motorinei, de care fermierii au nevoie pentru a-și alimenta tractoarele, camioanele și combinele, a crescut la aproape 5 dolari pe galon (aproximativ 3,785 litri).”
Dar ar trebui să privim întotdeauna partea bună a vieții, așa cum fac jurnaliștii de la Bloomberg într-un articol recent, „Șocul Îngrășămintelor Ar Putea Schimba Agricultura—În Bine.” Ei descriu cât de gravă este situația cu penuria și creșterile de preț de până la 22% și scriu:
Este o analogie interesantă; șocurile petroliere au declanșat într-adevăr boomul eficienței energetice în casele și clădirile noastre, deoarece codurile au fost înăsprite pentru a reduce consumul de combustibili fosili. Mulți s-au plâns că acest lucru a dus la case mai mari și SUV-uri, consumând o mare parte din economiile de energie, dar consensul este că totuși am ieșit în câștig.
Bloomberg sugerează că, pe măsură ce îngrășământul devine mai scump, fermierii îl vor folosi mai atent și vor irosi mai puțin. Mai mulți fermieri testează solul și practică „agricultura de precizie”.
Există multe beneficii ale reducerii îngrășămintelor. Există o problemă uriașă de poluarea cu nutrienți—excesul de azot și fosfor din corpurile de apă care provine în principal din scurgerile agricole. Există emisiile de dioxid de carbon din producția de amoniac, estimate între 1% și 1,8% din emisiile globale. Bloomberg notează, de asemenea, că „microbii prezenți în sol descompun îngrășământul, eliberând oxid de azot în atmosferă, care, per unitate de greutate, are un impact de 300 de ori mai mare asupra încălzirii planetei decât CO2.”
Uniunea Europeană, în strategia sa din 2020 De la fermă la consumator, și-a propus să reducă poluarea cu nutrienți, scriind:
Asta a fost înainte să aibă un război pe mâini și o nevoie de a reduce consumul sau importurile de gaze naturale din Rusia.
Așa cum a demonstrat experiența trecută cu mașinile și clădirile, schimbările se produc cel mai rapid atunci când există un stimulent economic. Toți au un interes în reducerea utilizării îngrășămintelor, dar fermierul, care plătește pentru acestea, are cel mai mare stimulent.
Părțile bune pot fi dureroase. Prețurile mai mari la benzină și gaze naturale pot reduce cererea și încuraja conservarea, dar ele lovesc mulți oameni care pot ajunge în sărăcie energetică. Prețurile mai mari la alimente îi forțează pe unii să facă alegeri dificile între mâncare și combustibil.
În cele din urmă, prețurile îngrășămintelor amenință securitatea alimentară la nivel mondial, deoarece mai puțin îngrășământ înseamnă mai puține culturi. Iar impactul asupra națiunilor dezvoltate față de țările în curs de dezvoltare este innegabil. Bloomberg raportează, „Și în economiile în curs de dezvoltare care se confruntă deja cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară? Utilizarea redusă a îngrășămintelor riscă să genereze malnutriție, tulburări politice și, în cele din urmă, pierderea vieții umane care altfel ar fi putut fi evitată.”
Răspunsul ar trebui să fie rezolvarea problemei cererii: să ne facem casele mai eficiente, să încurajăm alternativele la mașinile pe benzină și să reducem consumul de îngrășăminte fără a amenința securitatea alimentară pentru comunitățile vulnerabile.
