Oamenii au nevoie de apă. Avem nevoie de ea pentru agricultură, baie, spălarea hainelor și, bineînțeles, băut. La urma urmei, nu suntem tardigrade. (Ele pot rezista fără apă timp de 10 ani; noi putem rezista doar trei zile.)
Schimbările climatice remodelează lumea noastră, iar efectele lor asupra apei sunt dezastruoase, incluzând secete mai lungi, creșterea precipitațiilor și îngreunarea accesului la apă. Aproximativ 2 miliarde de oameni își obțin apa din pământ, dar modul în care schimbările climatice afectează această sursă de apă nu a fost studiat atât de mult.
Acest acces ar putea fi amenințat, totuși, conform unui studiu publicat în revista Nature Climate Change, care a constatat că mai mult de jumătate dintre sistemele de apă subterană din lume ar putea avea nevoie de 100 de ani pentru a răspunde la schimbările din mediu. Acest lucru ar putea avea repercusiuni drastice asupra modului în care trăim, de la dificultatea de a găsi apă potabilă la restrângerea aprovizionării globale cu alimente.
O resursă vitală
Apa subterană este, așa cum îi spune și numele, apă dulce stocată sub pământ în acvifere. A ajuns în aceste rezervoare subterane după ce s-a infiltrat prin sol și rocă de-a lungul a mii de ani. Precipitațiile și zăpada topită contribuie la reîncărcarea sau completarea apei subterane, dar o parte din această apă ajunge în lacuri, râuri și oceane înainte să o pompăm la suprafață. Acest lucru ajută la menținerea echilibrului acviferelor și a sistemului hidric în ansamblu.
Unele dintre aceste acvifere se reîncarcă într-un timp incredibil de lung. Din punct de vedere tehnic, apa subterană este o resursă regenerabilă, dar nu ar trebui să o tratăm ca atare, conform unui studiu din 2015 publicat în Nature Geoscience, deoarece doar 6% din apa subterană din întreaga lume se reîncarcă de-a lungul vieții unui om.
Miliarde de oameni se bazează pe apa subterană. O aducem la suprafață folosind pompe sau o colectăm din fântâni. O bem, udăm culturile cu ea și multe altele. Apa pe care o extragem de mai aproape de suprafață este mai proaspătă decât apa din adâncime, dar apa de suprafață este mai predispusă la contaminare și mai vulnerabilă la secetă. Aceștia sunt doi factori de risc care au crescut odată cu schimbările climatice.
Pe măsură ce populația noastră crește, crește și cererea din lanțul alimentar, care se bazează, de asemenea, pe apa subterană. Resursele de apă subterană sunt deja supuse stresului. Studiul din 2015 a constatat că unele comunități din Egipt și din vestul mijlociu al SUA deja exploatează acviferele mai adânci pentru a obține apa de care au nevoie.
„Apa subterană este nevăzută și uitată, această resursă masivă ascunsă la care oamenii nu se gândesc prea mult, dar care stă la baza producției alimentare globale”, a declarat Mark Cuthbert de la Școala de Științe ale Pământului și Oceanului a Universității Cardiff pentru Agence France-Presse. Cuthbert este unul dintre autorii studiului din Nature Climate Change.
Acviferele se ajustează într-un timp îndelungat
Cuthbert și colegii săi cercetători au folosit rezultatele modelelor de apă subterană și seturi de date hidrologice pentru a înțelege cum răspund resursele de apă subterană la schimbările climatice.
Ei au descoperit că 44% dintre acvifere s-ar lupta să se reîncarce în următorii 100 de ani din cauza precipitațiilor influențate de schimbările climatice. Modelele lor au demonstrat că acviferele mai puțin adânci, cele pe care ne bazăm cel mai mult, ar fi lovite în mod special de aceste schimbări. În general, apa subterană din locații mai umede reacționează la schimbări pe o perioadă mai scurtă decât în regiunile mai aride, precum deșerturile. În zonele mai umede, timpul de răspuns este mult mai lung, cel puțin din perspectiva umană.
Acest lucru poate părea ciudat, dar evenimente precum secetele și inundațiile pot avea efecte mai imediate asupra zonelor mai umede, deoarece acele acvifere sunt mai aproape de suprafața solului decât cele din zonele aride. Aceste zone suferă mult mai rapid și mult mai vizibil efectele schimbărilor climatice. Acviferele din unele deșerturi, însă, încă resimt efectele schimbărilor climatice de acum zeci de mii de ani.
„Părți din apa subterană de sub Sahara răspund în prezent la schimbările climatice de acum 10.000 de ani, când era mult mai umed acolo”, a spus Cuthbert pentru AFP. „Știm că există aceste întârzieri masive.”
Această întârziere înseamnă că comunitățile din zonele aride nu vor experimenta efectele schimbărilor climatice contemporane asupra acviferelor lor decât după generații.
„Acest lucru ar putea fi descris ca o bombă cu ceas ecologică, deoarece orice impact al schimbărilor climatice asupra reîncărcării care are loc acum va afecta pe deplin debitul de bază către râuri și zone umede mult mai târziu”, a spus Cuthbert.
Cercetătorii concluzionează că regiunile trebuie să elaboreze planuri pentru apa subterană care să țină cont atât de prezent, cât și de viitor – o schimbare pe care factorii de decizie nu vor fi în viață să o vadă.
„Ar putea exista, de asemenea, impacturi inițial „ascunse” asupra viitorului debitelor de mediu necesare pentru susținerea cursurilor de apă și a zonelor umede din aceste regiuni”, au scris ei. „Este, prin urmare, critic ca strategiile de adaptare la schimbările climatice care mută dependența către apa subterană în detrimentul apei de suprafață să țină cont și de întârzierile în hidrologia apei subterane și să includă orizonturi de planificare corespunzător de lungi pentru luarea deciziilor privind resursele de apă.”
