Poluarea aerului apare atunci când anumite gaze, picături sau particule se amestecă cu aerul din jur, făcând aerul dăunător pentru viețuitoare. Există multe tipuri diferite de poluare a aerului, produse de multe surse și care cauzează diverse probleme pentru oameni, alte animale, plante și mediu.
Poluarea aerului din mediul înconjurător reprezintă un procent semnificativ din cauza problemelor de sănătate, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Poluanții aerului duc și la probleme de mediu, de la vizibilitate scăzută și smog până la degradarea solului și schimbările climatice globale.
Poluanții care pot rămâne suspendați în aer includ gaze, particule și molecule organice. Aceștia ajung în aer în mai multe moduri, inclusiv prin activitățile umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, dar și din surse naturale, precum praful, incendiile de vegetație și vulcanele.
Definiția poluării aerului
Atât poluarea aerului naturală, cât și cea provocată de activitățile umane pot fi periculoase, deși cea din urmă tinde să fie mai răspândită și continuă, precum arderea combustibililor fosili pentru energie.
În unele cazuri, distincția între poluarea naturală și cea provocată de oameni este tot mai neclară. Acest lucru se datorează parțial dioxidului de carbon, un gaz natural și esențial în atmosfera Terrei, care este emis într-o cantitate nefirească mare de activitățile umane, respectiv prin arderea combustibililor fosili, ceea ce duce la efectul de seră global.
Aceasta efect de seră amplifică acum unele fenomene naturale, cum ar fi incendiile de vegetație, generând astfel și mai multă poluare a aerului. În plus, oamenii declanșează adesea incendiile de vegetație în moduri mai directe, cum ar fi arderea intenționată a pădurilor pentru terenuri agricole sau aprinderea accidentală a ierbii uscate, toate acestea contribuind și ele la poluarea aerului.
efect de seră
Poluarea aerului naturală
Pe lângă incendiile de vegetație, cauzele naturale comune ale poluării aerului includ vulcanii, furtunile de praf, gazele de metan de la vite și alți rumegători și gazele de radon din depozitele subterane de radium. Acestea tind să fie limitate la anumite locații și perioade de timp, deși unele pot fi răspândite sau cronice.
Gazul de metan poate călători în jurul lumii, de exemplu, iar metanul de la vite poate fi un contributor semnificativ la efectul de seră în creștere al Pământului. Gazul de radon poate, de asemenea, să fie prins și să se acumuleze în subsoluri, infiltrându-se din sol, punându-le oamenilor un risc pe termen lung pentru sănătate.
Poluarea aerului provocată de oameni
Cea mai notorie sursă de poluare a aerului cauzată de oameni este arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze naturale), care poate lua multe forme și poate produce o varietate de poluanți. Aceasta include fumul vizibil care iese din coșurile de fum ale fabricilor și centralelor electrice, dar și multe gaze și particule invizibile care provin de la nenumărate vehicule, facilități și alte surse din jurul nostru.
Tipuri de poluare a aerului
Anumiți poluanți ai aerului sunt direct periculoși, în timp ce alții cauzează probleme într-un mod mai puțin evident. Gaze dăunătoare, cum ar fi oxizii de azot (NOx) și dioxidul de sulf (SO2), fac parte din prima grupă, alături de particulele fine (PM), cum ar fi sulfații, nitrații, carbonul sau praful mineral.
Un tip specific de particule foarte mici (PM 2.5), care este mai mic decât lățimea unui fir de păr uman, reprezintă o preocupare majoră. Există, de asemenea, hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), un grup de compuși organici produși prin ardere, dar și prin unele procese industriale. O grupă largă de poluanți ai aerului, cunoscuți sub denumirea de compuși organici volatili (COV), sunt emisi din surse care variază de la vopsele și markere permanente până la combustibilii pe bază de petrol.
Alți poluanți ai aerului sunt periculoși nu neapărat pentru că ne afectează direct atunci când îi inhalăm, ci datorită modului în care interacționează cu alte aspecte ale mediului. Poate cel mai evident exemplu în vremurile moderne este dioxidul de carbon (CO2), principalul gaz cu efect de seră care alimentează schimbările climatice globale.
Deși dioxidul de carbon există natural în aer și este esențial pentru viață, este totodată un gaz cu efect de seră care reține căldura solară în atmosfera Terrei și este eliberat atunci când oamenii ard combustibili fosili pentru energie. Nivelurile de CO2 din atmosfera Terrei sunt acum mai mari ca niciodată în istoria umană și ar putea fi la niveluri record.
Sursele poluării aerului
Există mai multe moduri de a clasifica poluarea aerului, dincolo de diferențele între surse naturale și cele cauzate de om. De exemplu, există poluarea aerului de la surse punctuale, care provine de la o sursă unică și identificabilă, precum o fabrică, o fermă sau o centrală electrică. Pe de altă parte, poluarea de la surse difuze provine dintr-o gamă mai largă de surse care sunt mai greu de identificat individual, cum ar fi țevile de evacuare ale mașinilor de pe autostrăzi sau aragazele cu cărbune răspândite într-o comunitate.
Arderea cărbunelui
Centrale electrice pe bază de cărbune au fost mult timp o sursă majoră de multe tipuri de poluare a aerului. Arderea cărbunelui pentru a produce electricitate este cunoscută pentru eliberarea de dioxid de carbon, reprezentând aproximativ 30% din emisiile globale de CO2.
Combustia cărbunelui poate elibera și SO2, NOx, particule și metale grele, precum mercurul, iar deși unele centrale electrice folosesc acum echipamente speciale pentru a controla o parte dintre aceste emisii, cărbunele rămâne o sursă principală de poluare a aerului la nivel global.
Gazul natural
Gazul natural a devenit un substitut popular pentru cărbune în sectorul de generare a electricității în ultimii ani, în mare parte datorită reputației sale de combustibil fosil mai curat. Acesta emite mai puțin CO2 decât cărbunele, deși, în timp ce cărbunele emite aproximativ 200 de lire de CO2 per milion de unități termice britanice (MMBtu), o cantitate echivalentă de gaz natural tot eliberează aproximativ 117 lire de CO2.
Gazul natural este în mare parte metan, un gaz cu efect de seră puternic, și este responsabil pentru metanul care ajunge în atmosferă nu doar atunci când gazul natural este ars pentru energie, dar și pentru „metanul fugitiv” care scapă în timpul extracției și transportului.
Combustibilii pe bază de petrol
Combustibilii pe bază de petrol sunt o altă sursă de poluare a aerului, fie că sunt arși la facilități industriale, fie, mai frecvent, pentru propulsarea mașinilor, camioanelor și altor vehicule.
Această poluare de la surse difuze provenită din arderea benzinei și a altor combustibili pe bază de petrol este o sursă majoră de poluare a aerului în multe orașe din întreaga lume, eliberând un amestec de contaminanți aerieni, inclusiv monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, COV, PAH și particule fine. Ea joacă un rol cheie în formarea smogului și, de asemenea, adaugă o cantitate substanțială de CO2 în atmosferă.
În general, transportul reprezintă o mare parte din emisiile de poluanți, iar aproximativ 90% din combustibilii utilizați pentru transport sunt pe bază de petrol, în principal benzină și motorină.
Smog
Smogul este creat prin reacții chimice în care oxizii de azot se amestecă cu COV în prezența luminii solare pentru a forma ozon. Ozonul este benefic în atmosferă la înălțimi mari, unde formează scutul de protecție al planetei, dar poate fi periculos pentru sănătatea umană la nivelul solului.
Spre deosebire de unele tipuri de poluare a aerului, smogul este vizibil; deși compoziția și aspectul său exact pot varia, de obicei apare sub formă de ceață maronie sau portocalie, care se formează adesea în zonele urbane în zilele însorite.
Deși de obicei asociem poluarea aerului cu problemele de afară, mulți oameni inhalează neintenționat substanțe dăunătoare și în interior. Acestea provin adesea din COV, care se evaporă din produse precum vopsele, lacuri, solvenți, materiale de construcție, și diverse produse de curățenie și alte substanțe chimice de uz casnic.
Clădirile mai vechi pot conține alte tipuri de materiale de construcție potențial poluante, cum ar fi cele fabricate din azbest. Unele tipuri de poluare a aerului interior provin chiar din surse naturale—cum ar fi mucegaiul și mucegaiul negru, de exemplu, sau gazul radon care pătrunde din pământ și se acumulează în subsoluri, pivnițe și alte niveluri inferioare ale clădirilor.
Efectele poluării aerului
Poluarea aerului poate afecta oamenii, animalele, plantele și mediul înconjurător în multe moduri.
Dioxid de carbon
Emisiile de dioxid de carbon nu sunt direct periculoase pentru oameni, dar reprezintă unele dintre cele mai importante forme de poluare a aerului din acest secol datorită influenței CO2 asupra climei.
CO2 este cunoscut ca un gaz cu efect de seră pentru că reține căldura solară în atmosfera Terrei, alimentând schimbările climatice cu care ne confruntăm astăzi, care implică amenințări răspândite pentru oameni și faunistă.
Concentrațiile de CO2 din atmosferă sunt acum mult mai mari decât erau (ppm), un nivel care nu a mai fost văzut încă dinainte de existența speciei noastre, iar eforturile internaționale de a limita emisiile de CO2 în creștere nu au făcut prea mult progrese de decenii. Metanul este un gaz cu efect de seră mai potent, dar CO2 rămâne mai mult timp în atmosferă, având potențialul de a reține căldura timp de secole.
Particulele fine
Particulele fine sunt o categorie largă de poluare a aerului, incluzând toate tipurile de solide și lichide mici suspendate în aer, de obicei ca urmare a arderii combustibililor. Acestea pot proveni din incendii de vegetație, centrale electrice sau trafic rutier, iar aceste particule mici pot cauza probleme mari atunci când sunt inhalate, în special cele mai mici.
Particulele mai mici de 10 micrometri reprezintă cel mai mare risc, deoarece sunt suficient de mici pentru a ajunge adânc în plămâni și pot chiar să ajungă în sânge.
Pe lângă efectele sale potențiale asupra oamenilor și altor animale, particulele fine cauzează și efecte mai largi asupra mediului, în funcție de locația lor. Ele pot afecta formarea norilor și pot oferi centre de reacție pentru alți poluanți atmosferici în stratosferă, în timp ce reduc vizibilitatea și influențează vremea în troposferă.
Particulele fine contribuie adesea la smogul din zonele urbane, dar deoarece pot fi purtate pe distanțe mari de vânt, ele pot afecta și priveliștile din anumite zone sălbatice, inclusiv parcuri naționale.
Oxizi de azot
Oxizii de azot (NO2) și alți oxizi de azot (NOx) pot irita căile respiratorii ale sistemului respirator uman, potrivit EPA, și pot agrava bolile respiratorii precum astmul. NOx poate reacționa și cu alți compuși din atmosferă pentru a forma ozon, care poate reprezenta pericole suplimentare.
NOx este cunoscut pentru că ajută la generarea acidului azotic în atmosferă, care se transformă în acid nitric. După ce ajunge la suprafață, acest acid poate curge în ape curgătoare sau mlaștini, reducând nivelurile de pH și lăsând aluviuni de aluminiu în sol, ceea ce poate dăuna peștilor, insectelor și altor vietăți. Deoarece conține azot, acest curent acid poate contribui și la formarea zonelor moarte acvatice.
De asemenea, poate dăuna unor arbori și plante, atât prin deteriorarea frunzelor, cât și prin îndepărtarea nutrienților din sol.
Dioxid de sulf
Dioxidul de sulf (SO2) poate irita căile respiratorii și poate face respirația mai dificilă, potrivit EPA. SO2 și oxizii de sulf pot reacționa cu alți compuși din aer pentru a forma particule, reducând astfel vizibilitatea și punând în pericol sănătatea, în special în cazurile de poluare cu particule fine.
SO2 și alți oxizi de sulf pot contribui, de asemenea, la formarea acidului sulfuric în aer și astfel la apariția ploii acide.
Metale grele
Metale grele, cum ar fi mercurul și plumbul, pot fi eliberate în aer prin arderea combustibililor fosili, adesea căzând pe sol aproape de sursa lor, deși ele și alți poluanți atmosferici pot călători pe distanțe mai mari dacă sunt emise de coșuri de fum înalte.
Odată ce mercurul ajunge în aer și coboară, el ajunge în apă și se bioacumulează în țesuturile animalelor pe măsură ce urcă pe lanțul trofic. De aceea, peștii mari, prădători, cum ar fi tonul și peștele-spadă, au niveluri mai mari de mercur decât peștii mici, precum sardinele și anșoa.
Mercurul, plumbul, cadmiul și alte metale toxice pot avea efecte adverse asupra sănătății umane și a altor animale.
Compuși organici volatili
Compușii organici volatili (COV) includ o varietate de poluanți atmosferici atât în aer liber, cât și în interior. Un exemplu este benzenul, un compus chimic cu miros dulce care poate fi emis din mai multe surse, inclusiv fumul de țigară, emisiile industriale, gazele de eșapament ale vehiculelor, fumul de combustibili, incendiile de vegetație și erupțiile vulcanice.
Cfc și Hcfc
Clorofluorocarburile (CFC) și hidroclorofluorocarburile (HCFC) nu sunt toxice pentru oameni, dar, la fel ca și CO2, ele reprezintă totuși amenințări semnificative pentru mediu. Acest lucru se datorează faptului că ele contribuie la epuizarea stratului de ozon al Terrei – deși ozonul de la nivelul solului este un poluant atmosferic, ozonul din stratosferă ne protejează de radiațiile solare excesive.
După ce au fost folosite pe scară largă ca refrigeranți, aerosoli și solvenți, CFC-urile au fost în mare parte eliminate sub protocolul de la Montreal, adesea considerat o poveste rară de succes în controlul poluării.
Cum să reducem poluarea aerului
Folosește mai puțină energie electrică
Din moment ce o mare parte din poluarea aerului provine de la centralele electrice, una dintre cele mai simple modalități prin care oricine poate ajuta la reducerea poluării aerului este să folosească mai puțină energie electrică, reducând astfel cererea de energie de la aceste centrale electrice.
Guvernele și corporațiile mari au o capacitate mult mai mare de a face un impact cu astfel de schimbări comparativ cu majoritatea indivizilor, dar fiecare mică acțiune contează.
Conduce mai puțin
Transportul este un alt contributor major la poluarea aerului, inclusiv emisiile de CO2, precum și particulele fine și ozonul care afectează multe zone urbane și rurale.
Cu cât sunt mai puține vehicule pe drumuri, cu atât poluarea aerului este mai mică, așa că este adesea în interesul sănătății umane și ecologice să adoptăm politici publice care încurajează și susțin munca de la distanță, dar și moduri de transport mai ecologice, de la mersul pe jos și ciclism, la conducerea de vehicule electrice, carpooling și utilizarea transportului public.
Când conduci un vehicul cu motor pe benzină, evită să lași motorul să funcționeze mai mult decât este necesar, deoarece aceasta generează poluare suplimentară fără a ajuta la deplasare. Păstrează motoarele bine reglate și roțile corect umflate. Ia în considerare achiziționarea unui vehicul electric sau cu emisii reduse.
Evită arderea materialelor
Încearcă să limitezi cantitatea de lemn sau alte biomase pe care le arzi, fie că este vorba de un teanc de crengi, un focar sau o sobă.
Compostează sau mulcește resturile din grădină în loc să le arzi. Nu arde niciodată plastic.
Plantează mai mulți copaci
Pe lângă pașii pe care îi poți face pentru a limita poluarea aerului, poți ajuta și la atenuarea efectelor acesteia plantând copaci, care sequestruiesc CO2 și filtrează unele alte poluanți din aer prin frunzele lor. Pe lângă aerul mai curat, vei putea să te bucuri și de umbra lor.
