Făcut din proteine de cartofi și grâu, Burgerul Imposibil este renumit pentru ‘hemul’ roșu care se prelinge la fiecare mușcătură, făcându-l similar în mod straniu cu carnea de vită.
Sâmbătă seara trecută, după ce am participat la Summitul Reducetarian la NYU în Manhattan, am pornit în căutarea Burgerului Imposibil. Auzisem că este disponibil la un restaurant din apropiere numit BareBurger – unul dintre puținele locuri din Statele Unite care îl vinde – și am vrut să-l experimentez personal.
Burgerul Imposibil este o realizare a științei alimentare, un burger pe bază de plante care se presupune că replică carnea tocată de vită la un nivel remarcabil de acuratețe. Este una dintre acele invenții vegane interesante pe care scriitori ca mine le acoperă cu entuziasm pentru PlanetaNoastra, dar rareori au ocazia să încerce personal (mai ales dacă locuiești în Canada, unde aceste lucruri grozave nu sunt atât de disponibile pe scară largă).
Când am ajuns la BareBurger, era aglomerat, dar am găsit un loc la bar. Chelnerul mi-a dat un fluturaș special care explica despre Burgerul Imposibil: „Anterior cunoscut sub numele de plante!” În câteva minute, mi-a fost adusă o farfurie cu Burgerul Imposibil pe o chiflă cu garnituri și un coș cu cartofi prăjiți. Un mic steag în partea de sus anunța originea sa neconvențională.
© K Martinko – Fluturașul distribuit la BareBurger după ce mi-am exprimat interesul pentru Burgerul Imposibil
Burgerul arăta ca o chiftea de vită și, într-adevăr, când am mușcat din el, am putut vedea roșeața prelingându-se. Această replică a ‘sângelui’ este ceea ce diferențiază Burgerul Imposibil de alte burgeri pe bază de plante. Este făcut din hem, aceeași moleculă care transportă oxigenul și care colorează sângele în roșu, dar care se găsește în orice ființă vie, inclusiv în plante. Acest hem este produs prin fermentație:
Burgerul meu a fost crocant deasupra și dedesubt, dar ‘carnea’ a fost surprinzător de moale; mă așteptasem la ceva mai cauciucat. Se simțea fragil și continua să alunece din chiflă, ba chiar s-a rupt în câteva bucăți mari spre final. A avut un gust grozav, dar, ca cineva care ocazional mănâncă vită, cu siguranță mi-am dat seama că nu era carne adevărată. Mi s-a părut că are o slabă aromă de ficat, dar prietenul meu nu a detectat același lucru.
© K Martinko – La jumătatea porției, am putut vedea că nu era chiar atât de crud pe cât sperasem.
Burgerul Imposibil este făcut din proteine de cartofi și grâu, legat cu gumă xantan și konjac, un substitut vegan bogat în fibre pentru gelatină care provine din Japonia. Este aromatizat cu ulei de cocos (conținut de 15%, ceea ce este aproximativ echivalent cu o chiftea bună de vită), vitamine, aminoacizi, zaharuri și hem.
Momentan, Burgerul Imposibil este disponibil doar în anumite restaurante selectate, ceea ce este o abordare opusă față de principalul său rival, Beyond Burger, ale cărui chiftele fără gluten, din proteină de mazăre colorate cu suc de sfeclă sunt disponibile doar în congelatoarele supermarketurilor.
Dana Worth, director de comercializare la Impossible Foods, a declarat că aceasta este o strategie. Bucătarii sunt „cei care stabilesc tendințele culinare… cei din bucătărie” care vor influența percepțiile societale asupra gustului și vor normaliza ceva ce ar putea fi perceput inițial ca fiind ciudat. Impossible Foods consideră că bucătarii au o influență mai largă asupra preferințelor alimentare ale publicului decât dacă burgerul ar merge direct în comerțul cu amănuntul.
Pun la îndoială eficiența acestei strategii, deoarece mulți oameni cu care am vorbit au încercat Beyond Burger, disponibil la fiecare magazin Whole Foods din SUA, dar relativ puțini au gustat Burgerul Imposibil, deoarece este mult mai greu de găsit.
Cu toate acestea, a mânca Burgerul Imposibil a fost o reală plăcere și cu siguranță l-aș comanda din nou, dacă l-aș găsi. Nu a fost o masă ieftină (mai ales cu rata de schimb canadiană), începând de la 13,95 USD pentru burgerul clasic, cu cartofii prăjiți ca taxă suplimentară, dar nu mă deranjează să plătesc pentru impactul redus asupra mediului, de care Impossible Foods se laudă că este echivalent cu economisirea a 10 minute de duș, 18 minute de condus și 75 de picioare pătrate aproximativ 7 metri pătrați de teren.
Cred că ar fi bine pentru Impossible Foods să își introducă burgerul și în sfera comerțului cu amănuntul, în loc să rămână la restaurante care sunt puține și răzlețe. Există o cerere în creștere pentru alternative vegetale la carne, în special din partea omnivorilor care sunt din ce în ce mai preocupați de impactul asupra mediului al producției de carne, dar care s-ar putea să nu dorească să mănânce chiftelele uscate, insipide care au dominat scena burgerilor fără carne de mult prea mult timp.
