Când Casa Monsanto a Viitorului s-a deschis în 1957, a fost o sursă de inspirație. Construită aproape în întregime din plastic, arhitecții de la MIT au proiectat o casă care necesita puțină întreținere și era aproape indestructibilă. Era menită să fie un model pentru locuințele accesibile, produse în masă, dar în eseul său „Plastic Fantastic Living„, Dave Weinstein notează că locuințele din plastic nu au prins niciodată.
Dar acum, materialele de construcție din plastic revin în forță. Post-Covid, posibilitatea de a spăla plasticul este un mare plus. Blaturile din cuarțit și Caesarstone, făcute din rășini termorezistente, sunt la mare modă. Compania verde preferată de toată lumea, Interface, vinde pardoseli din vinil. Izolațiile din spumă poliuretanică sunt brusc prietenoase cu clima datorită noilor agenți de expandare.
Problema, așa cum am menționat anterior, este că toate sunt fabricate din combustibili fosili, iar creșterea producției de plastic virgin a devenit o linie de salvare pentru industria combustibililor fosili. Potrivit Healthy Building Network (HBN):
Există un motiv pentru care materialele plastice au fost atât de populare în anii ’60. Erau rezistente, datorită ftalaților care fac vinilul flexibil. Erau colorate; scaunul acela galben este probabil vopsit cu cadmiu. Mulți dintre acești aditivi puteau migra și cauza probleme de sănătate, iar mulți sunt acum interziși sau restricționați.
Dar casele noastre sunt încă pline de ele; HBN notează că se găsesc în țevi, izolații, etanșanți, materiale compozite din lemn, chiar și în vopsele. Mulți designeri care sunt atenți să proiecteze clădiri și interioare sănătoase le folosesc în continuare în produse precum blaturile; aceste materiale cu suprafață solidă sunt toate certificate GreenGuard și nu emană gaze, dar sunt totuși fabricate din combustibili fosili. Am externalizat poluarea din casele noastre către locurile unde se produce propilenul prin cracarea cu abur a gazelor de șist, care este oxidat în acid acrilic, apoi transformat în rășină acrilică.
Materialele plastice se găsesc încă în clădirile noastre – doar că s-au mutat și și-au îmbunătățit un pic comportamentul. Ferestrele din policlorură de vinil neplastifiată (UPVC) sunt la mare modă în lumea Passive House și sunt considerate sigure pentru utilizare, deoarece nu sunt adăugați ftalați sau alți plastifianți pentru a înmuia PVC-ul; a fi tare și rigid este o caracteristică importantă pentru un cadru de fereastră. Ferestrele pentru design-urile Passive House sunt scumpe, iar UPVC-ul a făcut o diferență enormă în ceea ce privește accesibilitatea, așa cum se întâmplă adesea cu materialele plastice.
Dar unul dintre motivele principale pentru care este accesibil este că este fabricat din etilenă produsă din combustibili fosili – și suntem inundați de acest material datorită fracturării hidraulice – și clor electrolizat din apă sărată.
Și, așa cum fondatorul HBN, Bill Walsh, a remarcat într-un alt articol, producția de PVC este serios poluantă.
Walsh concluzionează: „Acesta este motivul pentru care PVC-ul nu ar trebui să facă parte din nicio clădire sau din niciun sistem de rating al clădirilor care pretinde că avansează obiectivele de mediu și sănătate. Nu este verde. Nu este sănătos. Nu este sustenabil. Este doar ieftin – pentru noi.”
HBN are câteva recomandări pentru a minimiza impactul materialelor plastice, inclusiv „evitarea materialelor plastice halogenate sau a celor care depind de chimia halogenată în timpul producției – cum ar fi policlorura de vinil (PVC, cunoscută și sub denumirea de vinil) și materialele pe bază de epoxi”. Ei sugerează, de asemenea, evitarea plasticului virgin și utilizarea celui reciclat, dar acest lucru poate fi problematic; plasticul reciclat poate fi plin de substanțe chimice și plastifianți pe care nu îi găsești în materialele virgine.
Ei recomandă utilizarea materialelor cu declarații de sănătate a produselor, dar acestea se referă la produsele finite, nu la rafinăriile unde hidrocarburile sunt separate de zăcămintele de gaz și petrol. HBN concluzionează:
Este greu. Ferestrele UPVC au făcut clădirile Passive House mai accesibile, iar plăcile de vinil de lux (LVT) sunt durabile și ușor de curățat. Dar există întotdeauna un preț de plătit, dacă nu în bani.
