Balenele se aflau într-o situație critică în anii 1960, reduse la o umbră a gloriei lor anterioare după mai bine de un secol de vânătoare excesivă. Mamiferele străvechi care supravegheaseră oceanele Pământului timp de 50 de milioane de ani erau în pragul extincției, aproape șterse de pe fața pământului în câteva generații de oameni cu harpoane.
Dar apoi le-am auzit cântând.
Descoperirea din 1967 a cântecelor balenelor cu cocoașă de către biologii Roger Payne și Scott McVay a declanșat o schimbare majoră în percepția publicului. Mult timp considerate „monștri prevestitori și misterioși”, așa cum le-a descris autorul Herman Melville, balenele cu fanoane au apărut dintr-o dată ca fiind blânde, inteligente și profunde.
Payne și McVay au dezvăluit că masculii de balenă cu cocoașă produc vocalizări complexe cu „teme” repetate care pot dura până la 30 de minute, pe care Payne le-a descris ca un „râu exuberant, neîntrerupt de sunet”. Având în vedere că vânătorii comerciali de balene ucideau încă zeci de mii de balene pe an — pentru tot felul de produse, de la margarină la hrană pentru pisici — Payne a realizat că lumea trebuia să audă ceea ce auzea el.
În 1969, i-a dat o înregistrare a cântecelor balenelor cu cocoașă cântăreței Judy Collins, care le-a inclus pe albumul său din 1970, premiat cu disc de aur, „Whales and Nightingales” (Balene și Privighetori). Capitol Records a lansat de asemenea cântecele în acel an pe un LP, „Songs of the Humpback Whale” (Cântecele Balenei cu Cocoașă), care este încă cel mai bine vândut album de natură din toate timpurile. Milioane de oameni au fost captivați, iar cântecele au contribuit la inspirarea campaniei acum iconice a Greenpeace, „Save the Whales” (Salvați Balenele).
Comisia Internațională pentru Vânătoarea de Balene a interzis vânătoarea comercială a balenelor cu cocoașă în 1966, urmată de interzicerea tuturor balenelor cu fanoane — dintre care unele cântă de asemenea — și a cașaloților în 1986, un moratoriu care este încă în vigoare astăzi. Dar, deși acest lucru a ajutat mai multe specii să scape de extincție, nu a putut anula secole de masacre. Populația globală de balene cu cocoașă a crescut de la 5.000 în 1966 la 60.000 astăzi, dar 1,5 milioane existau înainte de secolul al XIX-lea. Multe alte specii de balene au avut un succes mai mic în refacerea populațiilor, inclusiv balenele de balene dreaptă nordice și balena cenușie din Pacificul de Vest.
Și în ciuda moratoriului, câteva țări încă vânează balene în număr mare, în special Japonia, Norvegia și Islanda. Pericole mai subtile s-au agravat și ele recent, inclusiv uneltele de pescuit pierdute care pot încurca fatal balenele, zgomotul navigației care le poate perturba comunicarea și tunurile cu aer seismic care le pot deteriora urechile. Combinate cu amenințări emergente precum schimbările climatice și acidificarea oceanelor, acestea ar putea periclita mare parte din progresele pe care balenele le-au făcut de la anii ’60.
Așadar, pentru a ne aminti de cântecele care ne-au făcut să ne îndrăgostim de balene în urmă cu aproape 50 de ani, precum și de unele descoperiri mai recente, iată câteva exemple uimitoare de cântece de balene din întreaga lume:
Balena cu cocoașă
Nicio balenă nu este mai faimoasă pentru cântatul său decât balena cu cocoașă. Un cântec de balenă cu cocoașă constă în secvențe vocale pe care masculii le repetă în tipare complexe, în mare parte în zonele lor de reproducere (deși rapoartele despre coruri de cântece în zonele de hrănire și pe rutele de migrație devin din ce în ce mai comune). Aceste tipare pot dura aproximativ 30 de minute, iar un mascul poate cânta ore întregi, repetând cântecul de mai multe ori. Cântecele balenelor cu cocoașă pot fi auzite de la o distanță de până la 32 de kilometri.
Toți masculii dintr-o populație cântă același cântec, dar acele cântece se schimbă de la an la an și variază în diferite părți ale lumii. Cercetările au arătat că un cântec popular se poate răspândi peste oceane, începând cu populațiile mai mari de balene cu cocoașă de lângă Australia și fiind preluat treptat de balenele mai estice. Cel puțin un cântec al balenelor cu cocoașă din Pacific a fost înregistrat chiar făcând tot drumul până în Atlantic.
Oamenii de știință cred că cântecele sunt legate de reproducere, dar scopul și semnificația lor rămân un mister. Iată câteva exemple de fraze din cântece de balene înregistrate în largul Peninsulei Antarctice de Vest:
Și iată o înregistrare mai lungă a unui cor de balene cu cocoașă pe Silver Bank din Republica Dominicană, un platou de calcar subacvatic unde mii de balene se adună în fiecare iarnă:
***
Balena boreală
Deși balenele cu cocoașă primesc mai multă atenție, balenele boreale produc de asemenea cântece elaborate, fascinante. Originară din apele frigide ale Oceanului Arctic, balena boreală are un strat de grăsime de până la 1,6 picioare (50 centimetri) grosime, precum și un cap uriaș, în formă de arc, care o ajută să spargă gheața marină. Poate trăi 200 de ani, fiind cel mai longeviv mamifer de pe Pământ și stârnind interes medical pentru genomul său.
Dar balenele boreale au stârnit și curiozitatea științifică prin cântecele lor complexe, inclusiv într-un studiu din 2014 în revista Marine Mammal Science. Cercetătorii nu numai că au documentat 12 cântece unice interpretate de cel puțin 32 de balene în largul Alaskăi, dar și-au dat seama că balenele își împărtășeau cântecele între ele. Spre deosebire de balenele cu cocoașă, care cântă toate același cântec în fiecare perioadă de migrație, balenele boreale ar putea fi singurele balene cu un repertoriu atât de larg de cântece împărtășite într-un singur sezon.
Un alt studiu, publicat în aprilie 2018 în revista Biology Letters, a dezvăluit „diversitatea extremă” a balenelor boreale în jurul insulei Spitsbergen din arhipelagul Svalbard. Membrii populației de balene boreale din Spitsbergen au produs 184 de tipuri diferite de cântece pe o perioadă de 3 ani, au descoperit cercetătorii.
„Este greu de pus în cuvinte”, a declarat Kate Stafford, autorul studiului și oceanograf la Universitatea din Washington, pentru Seattle Times. „Țipă. Gem. Plâng și zornăie și fluieră și fredonează.”
Balenele boreale au fost de asemenea vânate intens în timpul epocii vânătorii de balene, reduse de la o populație istorică de aproximativ 40.000 de indivizi la doar 3.000 până în anii 1920. Cu toate acestea, s-au recuperat de atunci la între 7.000 și 10.000 de exemplare, iar oamenii de știință cred că diversitatea cântecelor cântate de balenele boreale de lângă Alaska ar putea fi datorată creșterii populației în timpul celor 30 de ani de când a început monitorizarea acustică în anii 1980.
Iată un cântec al uneia dintre balenele boreale din Spitsbergen:
Și iată o înregistrare puțin mai lungă, cu balene boreale din Alaska:
***
Balena albastră
Balenele albastre sunt cel mai mare animal cunoscut care a populat vreodată Pământul, crescând până la 100 de picioare (30,5 metri) în lungime și cântărind în jur de 160 de tone. Inima unei balene albastre are dimensiunea unui Volkswagen Beetle, ajutând la pomparea a 10 tone de sânge prin corp, iar aorta sa este suficient de mare încât un om să poată trece prin ea. Chiar și nou-născuții de balenă albastră cântăresc aproximativ 30 de tone și pot adăuga 200 de lire în fiecare zi.
Acești leviatani sunt rapizi, cosmopoliți și tind să stea departe de coastă, ceea ce îi făcea dificil de prins pentru primele nave de vânătoare de balene. Acest lucru s-a schimbat în cele din urmă datorită progreselor tehnologice, totuși, cum ar fi harpoanele explozive și navele-fabrică cu aburi. Balenele albastre numărau odată peste 350.000 la nivel mondial, dar până la 99 la sută au fost ucise în timpul boom-ului vânătorii de balene. Populațiile actuale sunt în jur de 5.000 până la 10.000 în Emisfera Sudică și 3.000 până la 4.000 în Emisfera Nordică.
Arealul global, în ocean deschis, al balenelor albastre le face de asemenea dificil de studiat, dar oamenii de știință găsesc totuși modalități de a asculta cântecele lor misterioase. Cercetătorii au observat că cântecele balenelor albastre devin mai bariton în ultimele decenii, scăzând cu o jumătate de octavă din anii 1960. Nimeni nu știe de ce, dar ar putea fi un semn că populațiile lor își revin. Unii oameni de știință cred că balenele produceau cântece cu o tonalitate mai înaltă atunci când erau rare pentru a crește șansele de a fi auzite de alte balene. Acum că balenele albastre sunt mai numeroase, ar putea să-și coboare vocile înapoi la tonalitatea lor originală.
Iată un exemplu de cântec de balenă albastră, capturat de un hidrofons de joasă frecvență în Bazinul Cascadia din nord-vestul Americii de Nord. Deoarece balenele albastre cântă la frecvențe atât de joase, sub domeniul auzului uman, sunetul a fost accelerat de 10 ori pentru a fi audibil:
***
Balena de balene dreaptă din Pacificul de Nord
Spre deosebire de multe dintre rudele lor cu fanoane, balenele de balene dreaptă nu sunt cântărețe celebrate. Ele tind să vocalizeze cu chemări individuale mai degrabă decât cu frazarea elaborată, tiparizată cunoscută sub numele de cântec. Există trei specii de balene de balene dreaptă, iar această tendință este bine documentată la două dintre ele (balena de balene dreaptă din Atlanticul de Nord și balena de balene dreaptă Sudică), conform Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din S.U.A. (NOAA).
Cu toate acestea, a treia specie de balenă de balene dreaptă, se pare că ne-a ascuns un secret. În iunie 2019, cercetătorii NOAA au raportat prima dovadă înregistrată vreodată a balenelor de balene dreaptă care cântă, înregistrată în Marea Bering din Alaska de la o populație de balene de balene dreaptă din Pacificul de Nord pe cale de dispariție, care numără mai puțin de 40 de indivizi. Balenele de balene dreaptă produc sunete cunoscute sub numele de „chemări de foc de armă”, precum și chemări ascendente, țipete și triluri, dar până acum aceste chemări nu fuseseră niciodată auzite ca parte a unui tipar repetitiv.
„În timpul unui studiu de teren în vara anului 2010, am început să auzim un tipar ciudat de sunete”, a declarat autorul principal și cercetător NOAA, Jessica Crance, într-un comunicat. „Ne-am gândit că ar putea fi o balenă de balene dreaptă, dar nu am obținut confirmarea vizuală. Așa că am început să analizăm datele noastre pe termen lung de la înregistrătoarele acustice ancorate și am văzut aceste tipare repetitive de chemări de foc de armă. M-am gândit că aceste tipare seamănă cu un cântec. Le-am găsit din nou și din nou, pe parcursul mai multor ani și locații, și au rămas remarcabil de consistente timp de opt ani.”
Deși bănuiau că acestea erau cântece de balene de balene dreaptă, Crance și colegii ei nu au obținut confirmarea vizuală decât în 2017, când au reușit în sfârșit să traseze cântecele înapoi la masculii de balene de balene dreaptă din Pacificul de Nord. „Putem spune acum definitiv că acestea sunt balene de balene dreaptă, ceea ce este atât de interesant, deoarece acest lucru nu a mai fost auzit încă la nicio altă populație de balene de balene dreaptă”, spune Crance. Ascultați una dintre înregistrările de mai jos:
***
Balena de 52 de hertzi
În 1989, o echipă de biologi de la Woods Hole Oceanographic Institution a detectat pentru prima dată un sunet ciudat emanând din Oceanul Pacific de Nord. Avea cadența repetitivă și alte caracteristici ale unei chemări de balenă cu fanoane, dar venea la o frecvență mult mai înaltă — 52 de hertzi — decât intervalul normal de 15 până la 25 de hertzi folosit de balenele albastre și balenele cu înotătoare din regiune. Nu suna ca nicio specie cunoscută.
Cercetătorii aud chemările de atunci, urmărindu-le pe măsură ce balena misterioasă călătorește înainte și înapoi între Insulele Aleutine din Alaska și apele din largul coastei Californiei. Cântecul s-a aprofundat ușor de-a lungul anilor, posibil ca rezultat al maturizării balenei, dar frecvența sa este încă prea înaltă pentru a stârni un răspuns din partea altor balene. Acest lucru a dus la o fascinație populară pentru balena de 52 de hertzi, cunoscută și sub numele de „52 Blue” și „cea mai singură balenă din lume„.
Au fost lansate diverse teorii pentru a explica cântecul ciudat al lui 52 Blue, inclusiv posibilitatea ca balena să fie surdă. Oricare ar fi cauza, totuși, nu a împiedicat balena 52 Blue să se hrănească, deoarece a trăit cel puțin două decenii. Dar se pare că a împiedicat interacțiunea socială sau împerecherea, determinând mulți oameni să vadă balena de 52 de hertzi ca un simbol al singurătății și excluziunii sociale. Balena a inspirat albume, cărți pentru copii, conturi de Twitter și tatuaje și este subiectul unui viitor film documentar intitulat „52: The Search for the Loneliest Whale in the World” (52: În căutarea celei mai singure balene din lume).
Iată o înregistrare a balenei de 52 de hertzi; la fel ca balena albastră de mai sus, a fost accelerată pentru urechile umane:
