Unul dintre marile avantaje ale faptului că trăim în acest moment al istoriei umane este că pare să avem o înțelegere relativ bună a mâncării — ceea ce nu înseamnă neapărat că mergem în direcția corectă (mâncarea de tip junk food este destul de auto-distructivă, la urma urmei), dar prin încercare și eroare, am acumulat multă înțelepciune. Știm că fierberea mugurelui unei plante de ciulin altfel intimidante produce o anghinare delicioasă gătită și că dincolo de gheara amenințătoare a unui homar se ascunde o altă delicatesă.
Și le putem mulțumi strămoșilor noștri gurmanzi pentru că au descoperit lucrurile care ne pot ucide. Celor care au descoperit că mătrăguna și cucuta nu ar trebui să fie consumate, vă salutăm. Dar suntem un grup amuzant. Deși instinctul nostru de bază este supraviețuirea, continuăm să mâncăm lucruri otrăvitoare — sau cel puțin părți din ele. Dacă vă îndoiți de această teorie, luați în considerare următoarele alimente.
Fasolea Lima
La fel ca multe leguminoase, fasolea lima, aparent inocentă, nu ar trebui să fie consumată crudă — acest lucru poate fi letal. (Și cine vrea să moară într-un mod atât de ignobil precum moartea prin fasole lima?) Cunoscută și sub numele de fasole unt, legumele pot conține un nivel ridicat de cianură, care face parte din mecanismul de apărare al plantei.
Aici, în S.U.A., există restricții privind nivelurile de cianură în soiurile de fasole lima cultivate comercial, dar nu și în țările mai puțin dezvoltate, și mulți oameni se pot îmbolnăvi consumându-le. Chiar și așa, fasolea lima ar trebui să fie gătită temeinic și neacoperită pentru a permite otrăvii să se evapore sub formă de gaz. De asemenea, scurgeți apa de gătit pentru a fi în siguranță.
Peștele Fugu
Cine a mâncat primul pește fugu trebuie să fi fost aventuros. (Și cel mai probabil a murit la scurt timp după.) Aproape tot peștele fugu conține tetrodotoxină, o toxină mortală care este de până la 1.200 de ori mai otrăvitoare decât cianura. Otrava dintr-un singur pește fugu este suficientă pentru a ucide 30 de oameni și nu există antidot cunoscut.
Totuși, mulți oameni îl consumă. Numit fugu în Japonia, carnea de pește fugu este un fel de mâncare foarte apreciat, preparat de bucătari special instruiți și licențiați. Chiar și așa, conform cifrelor guvernamentale, 30 până la 50 de persoane în Japonia sunt spitalizate anual din cauza otrăvirii cu fugu.
Boabele de ricin
Multe bunici veneau înarmate cu o linguriță din acest presupus leac universal, iar studiile arată că uleiul de ricin are într-adevăr beneficii pentru sănătate. Doar asigurați-vă că nu mâncați boabele din care provine uleiul. Dacă boabele de ricin sunt mestecate și înghițite, pot elibera ricina, una dintre cele mai toxice otrăvuri cunoscute de om. Consumul a doar una sau două boabe de ricin poate cauza cu ușurință decesul consumatorului. Ricina a fost investigată ca agent de război și a fost chiar utilizată de agenți secreți și asasini.
Migdalele
Orice cititor de romane polițiste vechi știe ce semnifică mirosul de migdale amare: moarte prin cianură, dragă Watson. Și asta pentru că unele plante, inclusiv merele și migdalele amare, conțin cianură pentru a descuraja erbivorele să le devoreze.
Dar nu vă îngrijorați; migdalele amare nu sunt la fel ca migdalele dulci, cele pe care le mâncăm în Statele Unite. Deoarece aproximativ 20 de migdale amare sunt suficiente pentru a ucide un adult, ele nu se vând aici. Acestea fiind spuse, extractul de migdale este făcut cu uleiul de migdale amare, dar fiți siguri, nu poate fi folosit ca armă de crimă.
Cassava
Cunoscută și sub denumirile de manioc sau tapioca, cassava amară este originară din America de Sud și este a treia cea mai importantă sursă de calorii în zonele tropicale; și, la fel ca migdalele amare, cassava conține și ea cianură. Atunci când este înmuiată și uscată corespunzător și, mai ales, atunci când oamenii au proteine în dietă, cassava amară este în regulă; dar atunci când oricare dintre aceste etape este sărită, apar probleme.
Datorită procesării corecte a alimentelor și reglementărilor stricte, cassava ce conține cianură prezintă un pericol mic pentru americanii care consumă rădăcina. Dar, în Africa, unde cassava a devenit o parte importantă a dietelor de subzistență, mulți oameni săraci suferă de o formă cronică și debilitantă de otrăvire cu cianură cunoscută sub numele de konzo. Fundația Bill și Melinda Gates ajută în eforturile de a crea soiuri de cassava cu mai puțină cianură, dar succesul nu a fost încă atins.
Rubarba
Tulpinile de rubarbă pot oferi un gust super acru plăcintei cu căpșuni; dar frunzele lor oferă ceva cu totul diferit. Frunzele de rubarbă conțin acid oxalic, un compus chimic găsit în înălbitor, produse de curățat metalele și produse anti-rugină. Frunzele conțin, de asemenea, glicozide antrachinonice. Consumul frunzelor poate duce la o senzație de arsură în gură și gât, greață și vărsături, dureri gastrice, șoc, convulsii și chiar moartea.
Deși rubarba vândută în magazine are, în general, majoritatea frunzelor îndepărtate, fiți atenți dacă o cultivați acasă; deși utilizarea fiecărei părți a unei legume este în general grozavă… în acest caz, șocul, convulsiile și moartea nu merită chiar efortul.
Roșiile și cartofii
Frunzele și tulpinile atât ale roșiilor, cât și ale cartofilor, membri ai familiei Solanaceae (n.t. – din care fac parte și plantele cu fructe de noapte), conțin un alcaloid toxic numit solanină. La cartofi, este deosebit de concentrat atunci când cartoful începe să încolțească și când „ochii” și pulpa devin verzi.
Înainte de 1820, americanii considerau roșiile otrăvitoare, dar șansa de a suferi simptome de toxicitate cu solanină de la roșii nu este atât de probabilă. Cartofii au concentrații mai mari de solanină, dar chiar și așa, rapoartele spun că o persoană de 45 de kilograme ar trebui să mănânce 450g de cartof complet verde înainte ca otrăvirea cu solanină să apară. Dacă se întâmplă să vă placă cartofii verzi, fiți atenți la salivație excesivă, diaree, puls încetinit, tensiune arterială și respirație reduse, și stop cardiac.
Ciupercile
Nici o listă de alimente otrăvitoare nu ar fi completă fără a menționa ciupercile și, în special, Amanita phalloides, „buretele viperei” (mortal și diabolic de „gustos”). Este responsabil pentru o multitudine de otrăviri cu ciuperci, alături de verișoara sa, Amanita ocreata, mai bine cunoscută sub numele de „îngerul distrugător”. Genul Amanita în general este responsabil pentru aproximativ 90% din toate otrăvirile cu ciuperci, cu 75% din otrăvirile fatale atribuite buretelui viperei și îngerului distrugător.
Fascinația noastră pentru ciuperci datează de mult timp, totuși continuăm să ne otrăvim cu diverși membri ai acestui regn. De ce? Deși multe specii sunt minunate de consumat, este adesea greu să diferențiezi între cele bune și cele mortale.
