Carisma păsărilor acvatice este adesea trecută cu vederea sau subestimată în comparație cu diversitatea mare de păsări cântătoare, răpitoare și alte specii captivante. Însă păsările cu picioare lungi care se plimbă prin mlaștini, șesuri noroioase și mangrove au mult de oferit în ceea ce privește diversitatea și frumusețea pură.
De la prundași minusculi la flamingo înalți de câțiva metri, află despre câteva dintre speciile uimitoare de păsări găsite pe malul apei.
Avozet american
Avozetul american arată ca o pasăre de țărm tipică. Cu toate acestea, această pasăre are câteva caracteristici remarcabile. O mare parte a anului, avozetul are un penaj alb, negru și gri pal. Dar în timpul sezonului de reproducere, pasărea capătă pene vibrante de culoarea caisei sau piersicii pe cap și gât.
Găsit în zone umede dulci și sărate puțin adânci pe o mare parte din America de Nord, avozetul american este mai puțin comun în zonele estice ale S.U.A. Avozetul se hrănește legănând capătul întors în sus al ciocului său lung și delicat înainte și înapoi în apă mică, prinzând nevertebrate în timp ce merge.
Lopătar roz
Singura specie de lopătar cu penaj viu colorat în roz și roșu, lopătarul roz este adesea confundat cu un flamingo. Pasărea se hrănește legănându-și ciocul dintr-o parte în alta în apă, prinzând hrană pe măsură ce se deplasează. Ciocul larg îi permite păsării să filtreze mai multă apă pe măsură ce înaintează, ciocul închizându-se brusc atunci când intră în contact cu pești mici și nevertebrate.
Vânate odinioară pentru penele lor, păsările au fost aproape eliminate din Statele Unite de către vânători. Deși amenințate în anumite părți ale arealului lor, lopătarii roz pot fi observați în zonele de coastă din Florida, Louisiana și Texas.
Piciorong cu gât negru
Piciorongul cu gât negru se remarcă prin picioarele sale roz impresionant de lungi. A doua specie după flamingo, aceste păsări mici au cele mai lungi picioare în raport cu corpul dintre toate păsările.
Găsiți în lacuri și iazuri puțin adânci din vestul Statelor Unite și în America Centrală și de Sud, piciorongii cu gât negru pot păși în apă mai adâncă decât alte păsări de dimensiuni similare în căutare de insecte și crustacee.
Culic cu cioc lung
Culicul cu cioc lung este cunoscut pentru ciocul său impresionant de lung. Această specie este cea mai mare pasăre de țărm din America de Nord, iar ciocul său rivalizează cu cel al culicului de Extremul Orient, o pasăre mai mare, pentru titlul de cel mai lung cioc al unei păsări de țărm. Pasărea își folosește ciocul enorm pentru a prinde gândaci, omizi, păianjeni și alte prăzi de pe pajiști și pentru a prinde crabi, moluște și alte nevertebrate mari în timp ce se hrănește de-a lungul coastelor.
Cunoscut și sub numele de „pasărea seceră” și „pasărea sfeșnic”, culicul cu cioc lung se reproduce în lunile de vară pe pajiștile din Marile Prerii și Marele Bazin. În timpul migrației și iarna, culicul cu cioc lung poate fi găsit pe coaste.
Scoicar eurasiatic
Există mai multe specii de scoicari, și deși variază ușor în ceea ce privește coloritul și locația, toate sunt ușor de identificat prin ciocul lor portocaliu, de culoarea morcovului. Acest cioc distinctiv este folosit pentru a extrage râme din pământ și pentru a căuta midii și alte moluște de-a lungul țărmului. Scoicarii americani sunt una dintre puținele păsări capabile să deschidă o scoică, deci denumirea este potrivită.
Scoicarii eurasiatici se găsesc în zonele de coastă din Marea Britanie și pe continentul european. Datorită arealului său maritim, scoicarul este o bună specie indicator a calității habitatelor de coastă.
Falarop roșu
Aceste păsări acvatice de mărimea unei vrăbii se reproduc în înaltul Arcticii. Falaropul roșu măsoară în medie aproximativ 20 de centimetri lungime și cântărește doar aproximativ 57 de grame. Spre deosebire de multe păsări acvatice, își petrece o mare parte din an pe mare, venind pe uscat doar în timpul sezonului de reproducere.
Spre deosebire de majoritatea celorlalte păsări, femelele de falarop sunt mai mari și mai colorate decât masculii. De asemenea, ele preiau inițiativa în curtarea partenerului și îi lasă pe masculi să incubeze ouăle și să aibă grijă de puii eclozați.
Luptător
Nu există multe păsări acvatice cu un ritual de curtare la fel de impresionant ca cel al masculului de luptător. În timpul sezonului de reproducere, masculii își etalează gulerul mare de pene ornamentale de pe gât – originea numelui lor – și încearcă să atragă atenția femelelor. Aproximativ 1% dintre masculii de luptător imită aspectul femelelor pentru a atrage o parteneră.
Luptătorii se adună în șesuri noroioase cu iarbă, lagune și mlaștini sărate. Se reproduc în nordul Eurasiei și migrează în Africa, India și Asia de Sud-Est pentru iarnă. Ocazional, păsările migrează și în zonele de coastă din America de Nord.
Ibis cu fața albă
Penele ibisului cu fața albă strălucesc în nuanțe irizate de verde, maron intens și violet. Numele lor provine de la dunga albă care apare între cioc și restul feței la păsările adulte.
Păsările își adună cea mai mare parte a hranei pășind prin zone umede puțin adânci și scormonind solul moale. Găsit tot anul în partea sudică a Californiei, precum și în zonele de coastă din Texas, Louisiana și America de Sud, ibisul cu fața albă este migrator în restul arealului său.
Ibis stacojiu
Semănând cumva cu un flamingo miniatural, ibisul stacojiu este o pasăre ușor de identificat – mai ales că îi place să trăiască și să se socializeze în stoluri mari de 30 sau mai multe exemplare. Ibisul stacojiu se găsește în habitate mlăștinoase din America de Sud tropicală și unele insule din Caraibe.
Membru al aceleiași familii ca și lopătarii, coloritul vibrant roz, portocaliu și roșu al ibisului stacojiu este rezultatul dietei sale bogate în creveți și crabi care conțin carotenoizi.
Prundaș gulerat
Coloritul prundașului gulerat – penajul său de reproducere este de culoarea carapacei de broască țestoasă – este menit să ajute această mică pasăre acvatică să se camufleze în mediul său. Modelul îndrăzneț o ajută să se ascundă în zonele ierboase unde își construiește cuibul. Întotdeauna găsită în apropierea mării, pasărea migrează din zona sa de reproducere din nordul Arcticii spre coastele Americii de Nord, Americii de Sud, Eurasiei, Africii și Australiei.
Această pasăre acvatică mică și îndesată este un consumator oportunist. Prundașul gulerat va căuta tot felul de hrană, de la larve de insecte și păianjeni la viermi și crustacee, la fructe de pădure și plante, și chiar va jefui cuiburile altor păsări pentru ouă.
Piciorong de baltă
Există 10 specii de piciorong de baltă, inclusiv piciorongul de baltă indian din imagine, dar niciuna nu este înrudită cu adevărații culici. Sunt numite culici datorită strigătului lor, care sună foarte similar cu cel al adevăraților culici.
Speciile de piciorong de baltă sunt cunoscute și sub numele de „culici cu genunchi groși” datorită picioarelor lor oarecum îndesate, dar caracteristica lor distinctivă este dimensiunea ochilor. Aceste păsări sunt în mare parte nocturne, iar ochii lor mari le ajută să vadă mai bine în lumină slabă atunci când vânează insecte, șopârle sau chiar mamifere mici. Deși sunt păsări acvatice, se găsesc într-o gamă largă de habitate, inclusiv tufărișuri aride sau semiaride, păduri, câmpii ierboase și albiile râurilor.
Egretă mare
Egreta mare este o rudă mult mai mare a egretei mici, având o înălțime de aproximativ 94-102 centimetri și o anvergură impresionantă a aripilor, în medie de aproximativ 132-145 centimetri. Este cu siguranță ușor de observat atunci când un observator de păsări examinează bălți liniștite, șesuri mareice și mlaștini. Egreta mare se hrănește cu pești mici, reptile și nevertebrate pe uscat sau în zonele umede sărate și dulci pe care le consideră frecvent acasă.
Specia a fost vânată aproape până la dispariție pentru comerțul cu pene. Penele delicate pe care le etalează în timpul curteniei erau odinioară foarte căutate pentru pălării.
Flamingo
Aceste păsări tropicale iconice sunt bine cunoscute pentru penajul lor roz viu și ciocul negru îndrăzneț. Stând drepți pe unul sau pe ambele picioare asemănătoare unor stylte, flamingo se hrănesc în lacuri alcaline sau saline mari sau lagune estuarine, filtrând creveți de saramură și alge albastre-verzi. Coloritul lor roz provine de la carotenoizii din dieta lor: cu cât consumă mai mulți carotenoizi, cu atât penele lor sunt mai strălucitoare.
Există șase specii de flamingo răspândite în lume. Pot fi observate în ape sărate și salmastre puțin adânci din Caraibe, America de Sud, Africa, sudul Europei și sudul Asiei.
