Păsările și uraganele au avut întotdeauna o luptă anuală pentru viață și moarte. Supraviețuirea nu a fost niciodată ușoară pentru păsări, fie că sunt păsări terestre migratoare, păsări de țărm sau păsări care petrec cea mai mare parte a timpului peste ape deschise. Dar unii ani sunt deosebit de periculoși, în special pentru păsările terestre migratoare în călătoria lor de la locurile de cuibărit din America de Nord către casele de iarnă din tropice.
În 2017, de exemplu, două dintre cele mai puternice furtuni înregistrate vreodată au afectat ruta de zbor estică a păsărilor, calea care le duce prin Florida, și ruta lor centrală prin Alabama, Louisiana, Mississippi și Texas. Anul acesta, uraganul Dorian nu numai că a staționat deasupra Bahamas ca un uragan de Categoria 5, dar continuă să împingă păsările de pe ruta estică mai departe spre interiorul continentului.
Efectele acestor uragane asupra tiparelor de migrație sunt monitorizate îndeaproape de un grup de cercetători care, cu câțiva ani în urmă, au lansat un proiect numit BirdCast pentru a înțelege cum folosesc păsările terestre migratoare habitatele de oprire de pe coasta nordică a Golfului Mexic. Este o modalitate prin care cercetătorii pot evalua unde se opresc păsările terestre migratoare pe drumul lor spre tropice și cum modifică furtunile mișcările migratoare ale păsărilor.
În ciuda distrugerilor lor, uraganele puternice precum acestea oferă o oportunitate unică de a studia mișcările păsărilor.
„Am putea să spunem ceva despre impactul Irmei pe măsură ce se deplasează prin Florida”, a declarat Jeff Buler, profesor asociat de ecologie a vieții sălbatice în cadrul Departamentului de Entomologie și Ecologie a Vieții Sălbatice de la Universitatea din Delaware, la momentul respectiv. Radarul meteo Doppler actualizat le oferă această capacitate, deoarece dezvăluie ceea ce el numește bioscatter, animale pe care radarul le detectează și le distinge de precipitații. Totuși, chiar și cu această tehnologie avansată, ei nu pot determina câte păsări ar fi putut fi ucise de forța vânturilor sau au fost luate în larg și s-au înecat. Asemenea informații ar necesita etichete de telemetrie pe populații specifice de păsări.
Totuși, cu informațiile substanțiale pe care au reușit să le acumuleze, precum și datele de la uraganele anterioare, ei pot evalua impactul unui uragan asupra migrației de toamnă.
Trecerea uraganului Dorian
Când o furtună de această dimensiune se apropie de țărm și rămâne aproape de țărm pentru o perioadă atât de lungă de timp, afectează grav comunitățile de păsări locale și tranzitorii, conform BirdCast.
Ca și în cazul uraganului Irma, păsările cântătoare afectate de acest uragan călătoreau pe ruta estică pe o cale care le ducea prin Florida și apoi peste Caraibe și în America Centrală și de Sud.
„Aceste păsări sunt, în general, sturzi, silvii, muscari și vrăbii”, a spus Buler despre uraganul Irma, dar acest lucru este valabil și pentru orice uragan care urmează această cale. Ruta de migrație profită de vânturile de vest de toamnă pentru aceste specii. Alte grupuri de păsări migrează, de asemenea, de-a lungul acestei rute de zbor, inclusiv răpitoare, păsări de apă, păsări de țărm și păsări de vad, a spus Buler. Migrația este numită migrație în buclă, deoarece este o rută care va aduce păsările înapoi în Statele Unite primăvara, traversând Golful pe zona centrală de zbor și intrând în Alabama, Louisiana, Mississippi și Texas.
Dar păsările s-au confruntat cu o dublă amenințare în timpul apogeului migrației de toamnă din septembrie, din cauza forței vânturilor de uragan, a spus Buler. O amenințare a fost pierderea resurselor alimentare, cum ar fi insecte sau flori cu fructe de toamnă care au fost lipsite de vegetație. Cealaltă a fost posibilitatea ca păsările să fie deviate de la curs de furtună, poate chiar înapoi la punctul de plecare al migrației lor!
Păsările pot fi deviate de la curs printr-un fenomen pe care Buler îl numește „antrenare” în ochiul uraganului. Acest lucru se întâmplă atunci când păsări marine, cum ar fi pescăruși negri, fregate și furtunari, rămân prinse în ochiul uraganului în timp ce acesta se află deasupra apei. Cât timp un uragan este pe mare, păsările care trăiesc în ocean caută adăpost în ochiul său și continuă să zboare în interiorul ochiului până când furtuna trece peste coastă, unde se vor refugia pe uscat. Acest fenomen este motivul pentru care observatorii de păsări se adună în zonele lovite de uragane. Furtunile le oferă ocazia de a observa specii de păsări în locuri unde nu ar trebui să fie.
„Încă nu înțelegem pe deplin multe dintre mecanismele implicate în ‘antrenarea’ și depunerea eventuală a păsărilor de către furtuni, ceea ce este un motiv principal pentru interesul nostru în observațiile speciilor asociate cu aceste furtuni”, a explicat site-ul BirdCast.
Ce am învățat de la uraganul Irma
Un alt impact al Irmei pe care Buler și colegul său cercetător Wylie Barrow, biolog specializat în viață sălbatică la U. S. Geological Survey în Centrul de Cercetare a Zonelor Umede și Acvatice din Lafayette, Louisiana, l-au monitorizat este care păsări rămân prinse în benzile furtunii și unde le duc vânturile. „Aceste benzi sunt ca un curent marin care te trage în larg”, spune Buler. Așa cum un înotător nu poate lupta împotriva curentului marin, păsările prinse în benzi nu pot ieși ușor din ele. Ca rezultat, pot fi purtate la 160 de kilometri sau mai mult de la cursul lor intenționat.
„Acest lucru s-a întâmplat în Super Furtuna Sandy”, spune Buler. „Avem dovezi că unele păsări terestre care migrau prin Florida în timpul Sandy ar fi putut fi prinse și apoi depuse înapoi în Newfoundland și Maine.” Proiectul BirdCast al Laboratorului Cornell a acoperit intensiv impactul Super Furtunii Sandy asupra păsărilor și a colaborat cu Buler la analiza unor date privind mișcările păsărilor rezultate în urma uraganului. Iată un raport despre unele dintre constatări.
BirdCast urmărește, de asemenea, impactul uraganului asupra păsărilor migratoare, păsărilor marine și păsărilor de țărm. „Cred că înțelegerea modului în care animalele răspund la situații extreme este un domeniu valoros de cercetare, mai ales având în vedere cursul actual al umanității în ceea ce privește schimbările climatice rapide”, spune Andrew Farnsworth, cercetător asociat la Laboratorul de Ornitologie Cornell. „Uraganele, deși devastatoare din perspectivă economică și umanitară, oferă o șansă unică de a monitoriza cum răspund păsările în special la astfel de extreme. Suntem încă la începutul înțelegerii atât a mecanismelor, cât și a mijloacelor prin care operează astfel de furtuni și transportul păsărilor de către acestea, dar fiecare furtună care trece oferă ocazia de a învăța puțin mai mult.”
Pentru păsările terestre migratoare de pe ruta estică care supraviețuiesc vânturilor și ploilor Irmei în Florida și își continuă migrația către Caraibe și mai departe, problemele lor sunt departe de a se fi terminat. Numeroase insule din nordul Caraibelor au fost reduse la ruine atunci când uraganul, un uragan de Categoria 5 la acel moment, s-a abătut asupra lor. „Câțiva migranți vor folosi insulele Caraibe ca o escală pe drumul lor spre nordul Americii de Sud”, spune Barrow. Dar adaugă: „Mulți alți migranți de păsări terestre se opresc și iernează în insulele Caraibe. Ei vor fi afectați de resurse alimentare reduse în timpul migrației lor de toamnă în Florida și apoi din nou când ajung la locurile lor de iernare.”
De ce uraganul Harvey a fost diferit
Ca și în cazul altor furtuni, uraganul Harvey a afectat păsările terestre migratoare în două moduri. Forța vânturilor lui Harvey a smuls frunzișul și resursele alimentare – fructe și insecte – din copaci. Dar, pentru că Harvey a fost o furtună cu mișcare lentă și s-a întors peste zonele afectate de furtună, a produs inundații extinse care au acoperit litiera de frunze folosită de păsările care caută hrană.
„Știm din studiile noastre anterioare că majoritatea migranților, aproximativ 55% din cele aproximativ 70 de specii de păsări cântătoare migratoare pe care le-am studiat, puțin peste jumătate din substratul lor principal de căutare a hranei este frunzișul viu”, a spus Barrow. „Așadar, odată cu vântul care smulge frunzișul, epifitele și ghirlandele de viță-de-vie unde ele caută hrană nevertebrată, va fi mai puțină hrană.
„Dar pentru aproximativ 20% dintre acești migranți, locația lor principală de căutare a hranei este în litiera de frunze de pe solul pădurii”, a adăugat el. „Dacă vă gândiți la peisajul larg care a fost acoperit cu apă de la Harvey – despre care unii spun că a fost la fel de mare ca unul dintre Marile Lacuri – ați pierdut o mulțime de substrat de căutare a hranei pentru acele specii de migranți care necesită litieră de frunze.”
Unii dintre căutătorii de hrană de la sol și cei care se bazează pe vegetația din desișurile inferioare afectate de inundații includ pitulicea cu burtă roșie, silvia lui Swainson, silvia de Kentucky și unii dintre sturzi. (Silvia de Kentucky se află pe lista de observație a Raportului privind Păsările Americii de Nord 2016, iar ea și silvia lui Swainson se află pe lista de observație a Societății Naționale Audubon 2007.)
Acești migranți sunt foarte adaptabili, a spus Barrow, subliniind că în timpul migrației lor pe distanțe lungi, ei întâlnesc constant habitate diferite. „De fapt”, adaugă Farnsworth, „însuși motivul existenței migrației este faptul că păsările se adaptează la schimbarea mediilor și a atmosferei pe multe scări de timp, inclusiv pe scara de timp evolutivă.”
„Majoritatea speciilor sunt destul de flexibile în strategiile lor de căutare a hranei și în abilitățile lor de a căuta și găsi hrană în diferite locații, deoarece fac asta tot timpul în timpul acestor mișcări”, a spus Barrow. „De obicei, dacă un migrant se află într-un loc de oprire care nu are resurse adecvate, se va muta într-un loc de oprire care are resurse mai bune. Acest lucru va fi greu de făcut pentru ei în partea de vest a Golfului.”
„Sunt cel mai curios în legătură cu acele specii care se specializează în căutarea hranei în litiera de frunze de pe solul pădurii, având în vedere zona mare care a fost inundată”, a spus Barrow. „Milioane de copaci au fost doborâți în albiile râurilor de Katrina, iar cei care nu au fost doborâți au fost lipsiți de frunzișul lor. Harvey este mai mult un eveniment de inundație la scară largă, deci migranții care depind de frunzișul din coronament pentru a căuta insecte s-ar putea să nu fie afectați atât de mult de Harvey, cel puțin în zona metropolitană Houston.”
Deși mulți dintre acești migranți sunt insectivori, multe specii își schimbă dieta pentru a include fructe înainte de a traversa Golful, deoarece fructele au un conținut mai mare de lipide decât insectele și le ajută să-și refacă mai bine grăsimea. Unele fructe pe care se bazează de obicei păsările au culori purpuriu închis care au proprietăți antioxidante și ajută la stresul oxidativ întâmpinat în timpul migrației. „Deci, există o pierdere acolo în ceea ce privește nutriția”, a adăugat Barrow.
Nutriția este importantă pentru zborul peste Golful deschis, numit migrație trans-Golful, deoarece poate fi lung. În funcție de ruta pe care o iau păsările, zborurile lor pot acoperi până la 800 până la 960 de kilometri și pot dura 18 până la 24 de ore, a spus Buler. „S-a făcut un studiu cu câțiva ani în urmă urmărind cârtușii gri și pițigoii indigo, și au încercat să urmărească colibri și alte specii”, a spus Buler. „Un cârtuș gri a durat nouă ore. Acesta a fost cel mai rapid zbor al unei păsări din Alabama până în Peninsula Yucatan, în toamnă.”
Cum pot ajuta oamenii păsările migratoare
Pe termen scurt, cercetătorii au spus că vor exista unele decese cauzate de cel mai recent uragan, precum și daune cauzate de reducerile de hrană care ar putea afecta reproducerea anul viitor. Dar ceea ce se tem cu adevărat cu aceste furtuni din ce în ce mai intense este o schimbare a habitatului la care păsările trebuie să se adapteze în timp.
Dar Barrow a spus că proprietarii de case pot influența acest habitat în schimbare prin amenajarea peisajului având în vedere migranții.
„Începând cu anii 1900, am avut o creștere incredibilă a speciilor invazive în spațiile sălbatice și urbane”, a spus Barrow, citând o proliferare a arborelui chinezesc de seu pe coasta de vest a Golfului și a speciilor non-native care s-au proliferat în Florida. Multe dintre aceste specii invazive nu oferă baza alimentară pe care o oferă speciile native, fie pentru că sunt noi, insectele nu le-au găsit, fie din alte motive. În plus, speciile invazive ca acestea deranjează habitatele.
„Am observat în ultimii 15 ani o schimbare pe coasta Louisianei, de la plante native la specii dominate invaziv, din cauza perturbării acestor furtuni.
„Dar pentru că știm din observațiile radar că aceste păsări folosesc zone urbane în parcuri, spații verzi rezidențiale și grădini de-a lungul coastei, oamenii care locuiesc acolo pot contribui la călătoria păsărilor prin utilizarea plantelor native în grădinile și peisajele lor”, spune Barrow. „Ar fi deosebit de util pentru păsări ca proprietarii de case să aleagă plante care produc fructe toamna sau cele cu flori care atrag multe insecte primăvara.”
