Uraganele sunt furtuni incredibil de puternice care provoacă ravagii în ecosistemele marine și costiere pe măsură ce se deplasează din ape mai adânci spre uscat. Forța furtunii tulbură apa, amestecând apa mai caldă de la suprafață cu apa mai rece de la adâncimi mai mari din coloana de apă. În toată această agitație, ce se întâmplă cu viața sălbatică ce trăiește în apele zbuciumate de furtună?
În timp ce unele specii pot simți pericolul care se apropie și se îndreaptă spre zone mai sigure, cele care nu pot scăpa din calea uraganului sunt dislocate sau nu supraviețuiesc.
„Când uraganul Andrew a lovit Louisiana, guvernul a estimat că peste 9 milioane de pești au fost uciși în larg. În mod similar, o evaluare a efectului aceleiași furtuni asupra bazinului Everglades din Florida a arătat că 182 de milioane de pești au fost uciși. Uraganul Katrina a avut, de asemenea, un efect uriaș asupra speciilor de delfini”, a scris Federația Națională pentru Faună Sălbatică.
Între timp, speciile care supraviețuiesc pot găsi ecosistemul lor dramatic alterat, cu noi amenințări la adresa condițiilor de viață, de la creșterea cantității de aluviuni la scăderea salinității.
Cine poate scăpa și cine nu
O parte din viața subacvatică poate scăpa atunci când simte apropierea unui uragan. Rechini, de exemplu, sunt cunoscuți pentru capacitatea de a detecta schimbările barometrice care îi semnalează să se îndrepte spre ape mai sigure.
„În golful Terra Ceia din Florida, 14 rechini blacktip marcați au înotat în ape mai adânci chiar înainte de sosirea furtunii tropicale Gabrielle în 2001″, a notat Marti Welch de la Asociația Națională a Profesorilor de Științe în 2006.
Într-un studiu publicat în Journal of Fish Biology, autorii au analizat mișcarea rechinilor blacktip alături de datele meteorologice și au descoperit că aceștia au plecat atunci când furtuna se apropia și s-au întors după ce a trecut, arătând că este un comportament înnăscut de a simți apropierea unui uragan.
Acesta nu a fost un incident izolat. „Când uraganul Charley s-a apropiat în 2004, șase din opt rechini marcați cu radio care erau urmăriți de hidrofoane subacvatice s-au mutat în ape deschise. Ceilalți doi au dispărut din raza de acțiune a echipamentului de detectare. Momentul plecării părea să coincidă cu scăderea presiunii aerului și a apei.”
Mamiferele marine precum delfinii pot, de asemenea, să simtă schimbările și să părăsească zona. Ar putea fi presiunea barometrică sau schimbările bruște de salinitate cauzate de ploile puternice care îi determină pe delfini să caute siguranța.
„Cu doar trei zile înainte de uraganul Jeanne, cercetătorii au efectuat un studiu al populației de delfini din laguna Indian River din Florida”, a scris Welch. „Nu au reușit să localizeze niciun delfin. Oamenii de știință suspectează că delfinii reacționează la schimbările drastice de salinitate și la scăderea hranei asociate cu precipitațiile aduse de uragan. Schimbările de salinitate pot provoca o deteriorare a sănătății unui delfin după aproximativ 72 de ore de expunere la apă dulce.”
Totuși, nu este întotdeauna cazul ca delfinii și alte cetacee să simtă pericolul și să se îndepărteze. Unii delfini au fost împinși de apele puternice ale uraganelor în lagune puțin adânci sau chiar în canale de drenaj, unde au avut nevoie de salvare, reabilitare și eliberare înapoi în ocean.
Rechini și cetaceele sunt mai mari și mai mobile decât multe alte specii, care nu au opțiunea de a pleca. Multe specii de pești, țestoase marine, crabi și alte organisme marine mai puțin mobile sunt la cheremul apelor furioase. Și pericolul nu se termină atunci când uraganul atinge uscatul și se îndepărtează de apă.
Urmările unui uragan
Valurile uriașe și apele tulburi pot muta cantități masive de nisip care sufocă bureții și gorgoanele marine și sparg recifele de corali. Dacă supraviețuiesc furtunii inițiale, coralii pot suferi în continuare stres care le pune viața în pericol din cauza temperaturilor scăzute ale apei sau a apei tulburi care blochează lumina solară necesară pentru fotosinteză.
„O evaluare a coralului Elkhorn realizată în Puerto Rico a indicat că uraganele și boala benzii albe au redus coralul cu peste 80% în anii 1970 și 1980. În consecință, coralul Elkhorn a fost adăugat pe lista speciilor candidate conform Actului privind Speciile pe Cale de Dispariție”, a subliniat Welch.
Poate dura ani sau chiar decenii pentru ca coralii să-și revină după un uragan, ceea ce înseamnă, la rândul său, că ecosisteme întregi de recif au nevoie de la fel de mult timp pentru a se recupera după daune.
Deși ne concentrăm adesea pe daunele pe care uraganele le provoacă pe uscat, puterea lor alterează și marea peste care călătoresc. Și, așa cum habitatele terestre pot avea nevoie de ani pentru a-și reveni, la fel și habitatele subacvatice și populațiile de specii sălbatice au nevoie de timp pentru a se redresa.
