Deși nu este o noutate că elementele non-umane ale lumii naturale pot comunica la un anumit nivel, ideea că miceliul—corpul principal al ciupercilor, spre deosebire de ciupercile propriu-zise, care sunt corpurile fructifere—poate acționa ca un fel de internet planetar de modă veche este încă una destul de recentă. Și ar putea servi ca un spor pentru o nouă generație de silvicultură, ecologie, gestionarea terenurilor.
Internetul natural al arborilor
Paul Stamets a postulat faimos că „miceliul este internetul natural al Pământului„, iar o varietate de cercetări au confirmat acest concept, arătând că, printre altele, miceliul poate acționa ca o conductă pentru semnalizarea între plante. Cu toate acestea, majoritatea dintre noi avem tendința de a ignora micro-ul în favoarea macro-ului. Iar când vine vorba de conservare și resurse naturale, sistemele noastre ar putea cădea pradă gândirii reducționiste, unde un copac este doar o marfă ce poate fi înlocuită pur și simplu prin plantarea altui copac.
De fapt, multe eforturi de reîmpădurire sunt considerate de succes atunci când un număr mare de copaci sunt replantați în zone unde tăierea rasă a lăsat suprafețe mari de teren fără copaci, chiar dacă acei copaci replantați transformă o pădure cândva diversă într-o „fermă” monocultură de copaci. La TEDSummit 2016, ecologul forestier Suzanne Simard părea să infirme ideea că o pădure este doar o colecție de copaci care pot fi văzuți ca entități complet independente, stând singuri chiar și înconjurați de alți copaci și vegetație. Simard, care a dedicat aproximativ trei decenii de cercetare pădurilor din Canada, vrea să schimbăm modul în care gândim despre păduri. „O pădure este mult mai mult decât ceea ce vezi”, spune ea. În videoclipul de mai jos, vorbește despre cum comunică arborii între ei și cum își pot chiar recunoaște propriii urmași.
Simard povestește:
Factorul ciuperci
Sunt un pic obsedat de ciuperci, și pe bună dreptate, deoarece ciupercile sunt unele dintre elementele cheie ale vieții pe Pământ, fiind în același timp printre cele mai puțin înțelese, cel puțin în ceea ce privește volumul mare de varietăți și modul în care interacționează cu restul sistemelor de pe planetă. Citesc în prezent „Micologia Radicală: Un Tratat despre Cum Să Vedem și Să Lucrăm cu Ciupercile„, care este o incursiune incredibilă în lumea ciupercilor, și am fost uimit de faptul că, dintr-un număr estimat de 15 milioane de specii pe Pământ, aproximativ 6 milioane ar putea fi ciuperci, și totuși doar aproximativ 75.000 dintre acestea, sau 1,5%, au fost clasificate până acum.
Aceasta înseamnă că studiul micologiei este una dintre ariile științelor vieții care este încă relativ neexplorată, și datorită celor pe care începem acum să le aflăm despre rețelele fungice și „internetele” miceliale, ar putea fi un element cheie în călătoria noastră către o lume mai sustenabilă. Cel puțin, ar trebui să ne influențeze să regândim modul în care gândim despre copaci.
