Lumea a aruncat 54 de milioane de tone de electronice anul trecut

O linie lungă de nave de croazieră care reprezintă cantitatea de deșeuri electronice aruncate anual.

Un număr șocant de 53.6 milioane de tone metrice de deșeuri electronice au fost aruncate anul trecut, a relevat un nou raport susținut de ONU. (O tonă metrică echivalează cu 2.205 livre.) Acest număr record este greu de vizualizat, dar, așa cum explică CBC, este echivalentul a 350 de nave de croazieră de dimensiunea Queen Mary 2, care ar putea crea o linie lungă de 125 km.

Global E-Waste Monitor publică rapoarte despre starea deșeurilor electronice la nivel mondial, iar a treia ediție, publicată în iulie 2020, arată că deșeurile electronice au crescut cu 21% față de acum cinci ani. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere câte persoane adoptă noi tehnologii și își actualizează dispozitivele în mod regulat pentru a avea cele mai recente versiuni, dar raportul arată că strategiile naționale de colectare și reciclare nu se apropie de a egala ratele de consum.

Deșeurile electronice (sau Echipamente Electrice și Electronice Uzate [EEEU], așa cum sunt numite în Europa) se referă la multe forme de electronice și articole alimentate electric, de la smartphone-uri, laptopuri și echipamente de birou, la echipamente de bucătărie, aparate de aer condiționat, unelte, jucării, instrumente muzicale, electrocasnice și alte produse care se bazează pe baterii sau prize electrice.

Aceste articole conțin adesea metale valoroase care au fost extrase cu un cost și un efort mare pentru mediu, dar metalele sunt rareori recuperate atunci când articolele sunt aruncate. Așa cum a explicat The Guardian,

În timp ce numărul țărilor cu politici naționale privind deșeurile electronice a crescut de la 61 la 78 din 2014, supravegherea și stimulentele pentru conformare sunt minime, iar doar 17% din articolele colectate sunt reciclate. Dacă reciclarea are loc, adesea se desfășoară în condiții periculoase, cum ar fi arderea plăcilor de circuit pentru a recupera cuprul, ceea ce „eliberează metale extrem de toxice precum mercurul, plumbul și cadmiul” și dăunează sănătății lucrătorilor și copiilor care se joacă în apropiere (via The Guardian).

Raportul explică faptul că strategiile mai bune de reciclare ar putea reduce impactul mineritului, care are un cost semnificativ atât asupra mediului, cât și asupra oamenilor care o realizează:

Raportul a constatat că Asia are cele mai mari cantități totale de deșeuri, generând 24.9 milioane de tone metrice (Mt), urmată de America de Nord și de Sud cu 13.1 Mt, Europa cu 12 Mt, Africa cu 2.9 Mt și Oceania cu 0.7 Mt.

O imagine mai clară este însă oferită de cifrele pe cap de locuitor, care arată că nord-europenii sunt cei mai risipitori în general, fiecare persoană aruncând 22.4 kilograme de deșeuri electronice anual. Aceasta este dublul cantității produse de est-europeni. Australianii și neozeelandezii sunt următorii, aruncând 21.3 kilograme pe persoană în fiecare an, urmați de Statele Unite și Canada cu 20.9 kilograme. Asiaticii aruncă în medie doar 5.6 kilograme, iar africanii 2.5 kilograme.

Aceste cifre au crescut în 2020 din cauza carantinei impuse de coronavirus, deoarece mai mulți oameni stau acasă, dorind să facă ordine, și sunt mai puțini lucrători disponibili să colecteze și să recicleze totul.

Este un sistem complet nesustenabil care trebuie remediat, mai ales că adopția electronicelor va crește în anii următori. Așa cum a declarat autorul studiului, Kees Baldé, de la Universitatea din Bonn, „Este important să punem un preț pe poluare – momentan este pur și simplu gratuit să poluezi.”

Dar a cui responsabilitate este? Guvernele sunt responsabile de înființarea punctelor de colectare și reciclare, sau companiile ar trebui să fie obligate să recicleze bunurile pe care le produc? Merge în ambele sensuri. Companiile trebuie să fie trase la răspundere prin reglementări guvernamentale și să aibă stimulente pentru a proiecta produse care sunt ușor de reparat și/sau demontat (citiți mai multe despre mișcarea Dreptul la Reparație), fără obsolescență încorporată.

În același timp, guvernele trebuie să faciliteze accesul cetățenilor la punctele de colectare și să permită eliminarea electronicelor stricate într-un mod convenabil, altfel aceștia ar putea recurge la opțiunea cea mai ușoară, care este groapa de gunoi. Ar trebui să existe și campanii pentru a prelungi durata de viață a anumitor bunuri de consum și pentru a evita aruncarea dispozitivelor perfect funcționale doar pentru că o versiune mai elegantă și mai nouă este acum disponibilă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top