Dar există o excepție ciudată pentru materialele plastice biodegradabile, despre care știm că nu sunt cu mult mai bune.
Dacă te găsești pe insula Capri, ar fi bine să nu ai o furculiță de plastic uitată în geantă, altfel riști o amendă de 500 de euro. Noua hotărâre, în vigoare din 15 mai, prevede că nu mai sunt permise materiale plastice de unică folosință pe insulă, cu excepția celor fabricate din plastic biodegradabil. Acestea nu pot fi vândute nici de către comercianții locali, nici aduse pe insulă de către vizitatori.
Aceasta face parte dintr-un efort mai amplu de combatere a poluării marine cu plastic. O investigație recentă a constatat că apa care separă Capri de continent conținea de patru ori mai multe deșeuri de plastic decât alte zone marine din jurul Italiei. Acest lucru a determinat guvernul local să acționeze, deoarece nu dorește ca reputația insulei sale uimitoare să fie pătată de plastic.
Primarul Gianni de Martino a declarat pentru EFE: „Avem o problemă foarte mare și trebuie să contribuim (la găsirea unei soluții). Toți am auzit despre celebra insulă de plastic care există în mare… [Această nouă regulă va reduce] problema poluării, va îmbunătăți colectarea selectivă a reziduurilor și, evident, va contribui la protejarea mediului.”
Regula nu diferă de cea care va fi implementată în întreaga Uniune Europeană în 2021, cu excepția faptului că intră în vigoare cu 18 luni mai devreme.
În plus, a fost aprobat un nou regulament care permite pescarilor să colecteze deșeurile de plastic care se prind în plasele lor. Anterior, „erau obligați să le arunce pentru a evita acuzația de transport ilegal de reziduuri pe uscat”.
Sunt pe deplin de acord cu regula anti-plastic a insulei Capri, dar excepția pentru ‘biodegradabile’ este ciudată, deoarece materialele plastice biodegradabile nu sunt o soluție la problema deșeurilor. Studiile au demonstrat că așa-numitele materiale plastice biodegradabile sau compostabile nu se descompun cu adevărat și adesea rămân în mediul natural la fel de mult timp ca materialele plastice convenționale. Necesită condiții specifice pentru a se degrada, cum ar fi căldura și lumina soarelui; și chiar și atunci când se dezintegrează, oamenii de știință spun că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina unde ajung fragmentele și ce efect au.
O soluție mult mai bună și mai durabilă ar fi interzicerea tuturor produselor din plastic de unică folosință și concentrarea pe cele reutilizabile. Totuși, cred că trebuie să sărbătorim micile victorii, iar dorința insulei Capri de a fi în avangarda acestei probleme – și înțelegerea implicațiilor dacă nu acționează – este îmbucurătoare.
