Unul dintre ultimele lucruri pe care cineva dorește să le întâlnească într-o vacanță la plajă — imediat după rechini și meduze — este varecul. Varecul acela dezagreabil, mâlos, care se agață.
S-ar putea să fii surprins să afli, totuși, că dacă dai de varec în timp ce te scalzi în ocean, există o bună șansă ca aceasta să nu fie prima ta experiență cu varecul din acea zi. Varecul a fost probabil într-unul dintre produsele pe care le-ai folosit la începutul zilei: pastă de dinți, săpun, o vitamină, un medicament sau produse cosmetice. Această utilizare comună ca extract în produsele de zi cu zi este doar unul dintre lucrurile pe care le vei afla dintr-o conversație cu autoarea Susan Hand Shetterly sau citind cartea ei, „Seaweed Chronicles: A World at the Water’s Edge” (Algonquin Books of Chapel Hill).
Cartea povestește cum sunt crescute și recoltate algele marine în oceanele lumii și importanța lor pentru o varietate de scopuri, inclusiv ca extract în alimente și alte produse, ajutând la combaterea schimbărilor climatice prin sechestrarea carbonului, utilizarea lor viitoare ca posibil biocombustibil și chiar viitorul pescuitului și agriculturii în sine. Shetterly, care se descrie ca o ecologistă și eseistă, își ancorează povestea în Golful Maine, o zonă extinsă de la Cape Cod la Nova Scoția, și povestește despre algele marine prin intermediul „oamenilor varecului” care trăiesc acolo: antreprenori din acvacultură, pescari, biologi marini, conservatori și alții. Acești oameni au conectat-o de la casa ei de pe coasta statului Maine cu comunitățile maritime din întreaga lume — Filipine, Japonia, China, Franța, Anglia, Scoția și Irlanda, unde diferite culturi și-au câștigat istoric existența din varec — pentru a-și duce povestea despre semnificația globală interconectată a varecului la un cerc complet.
După cinci ani de ascultat poveștile oamenilor varecului și de cercetat lucrări academice, rezultatul este o carte care nu este nici un tratat științific despre varec, nici o încercare de a spune tot ce se știe despre varec. Asta, spune Shetterly, ar fi dus la o carte de dimensiunea „Război și pace” și prea grea pentru a fi ridicată. „Am vrut ca această carte să fie o narațiune din care cititorii să poată învăța despre diferitele aspecte ale varecului de la oamenii interesanți implicați cu varecul și lăsându-i pe ei să-și spună poveștile cititorului”, spune ea. Shetterly prezintă aceste povești într-o carte superb scrisă, care se citește ca un roman captivant, care pătrunde în adâncurile oceanelor lumii, de unde scoate la iveală fapte surprinzătoare despre varec pe care probabil nu le știai și probabil nu le așteptai.
Iată câteva dintre punctele cheie ale incursiunii profunde a lui Shetterly, care ți-ar putea oferi o nouă apreciere pentru lumea subacvatică adesea trecută cu vederea a varecului.
Lucruri pe care probabil nu le știi despre algele marine
Pot exista un milion de specii de alge marine. Ficologii, oamenii care studiază algele marine, estimează că există între 30.000 și 1 milion de specii de alge marine. Deoarece încă descoperim și învățăm despre algele marine, Shetterly consideră că mai avem multe de învățat despre semnificația lor pentru mediu și despre cum să le folosim pentru a ne îmbogăți viețile și viețile generațiilor viitoare.
Algele marine sunt legate de cele mai vechi organisme de pe planetă. „Există ceva numit cianobacterie, o bacterie care a apărut brusc și a avut capacitatea de a face fotosinteză”, spune Shetterly. „Oamenii care studiau algele marine o numeau microalgă, o algă unicelulară. Dar oamenii care nu studiau algele marine o numeau bacterie. A fost și este un pic din ambele. Cu toate acestea, a fost primul lucru viu care a plutit în ocean. Apoi i s-a alăturat o microalgă, iar ceea ce au făcut a fost să trimită mici ghemotoace de oxigen în atmosferă. Fără ele nu am avea oxigen de respirat.”
Algele marine nu sunt plante. Shetterly recunoaște cu ușurință că oamenii consideră algele marine plante. Crede că un motiv inevitabil pentru asta este că „weed” (buruiană în engleză, parte din cuvântul „seaweed” – varec/algă marină) face parte din numele lor comun, iar buruienile, la urma urmei, sunt plante! Dar algele marine nu sunt plante. Sunt alge, deși nu genul de alge microscopice unicelulare, cum ar fi fitoplanctonul, cu care mulți ar putea asocia algele din clasa de biologie de liceu. Algele marine sunt alge multicelulare cunoscute sub numele de macroalge — sau, pur și simplu, „alge mari”. În acest caz, celulele s-au unit într-un aspect asemănător plantelor.
Sunt în formă de plante dintr-un motiv. Din punctul de vedere al lui Shetterly, multe alge marine au aspectul unor copaci în miniatură. „Au holdfasturi care le ancorează de o stâncă sau o suprafață dură, cum ar fi o scoică sau o bucată de lemn, au un stipe care arată ca un trunchi, au fronde care arată ca ramuri și apoi au spori pentru țesuturile lor reproductive în vârful frondelor.” Motivul pentru această formă, adaugă ea, este fotosinteza, astfel încât să poată produce hrană. „Vor să ajungă cât mai aproape de soare pentru a putea obține cât mai multă lumină posibil.”
A le numi buruieni le face un deserviciu. „Cred că li s-a dat numele de buruiană (weed) pentru că erau considerate lucruri alunecoase, de mică utilitate, care stăteau oarecum în cale și te făceau să te împiedici”, spune Shetterly. De asemenea, tindem să folosim cuvântul buruiană, subliniază ea, pentru a ne referi la ceva despre care credem că are puțină valoare. Această linie de gândire a scos la iveală unul dintre citatele ei preferate din cercetare. Este de la Paul Molyneaux, care a scris despre pescuitul comercial pentru The New York Times și care a câștigat bursa Guggenheim în 2007 pentru a studia pescuitul sustenabil în mai multe țări: „Nu știm cum să evaluăm valoarea speciilor în cadrul comunității lor ecologice. Așadar, tindem să le considerăm lipsite de valoare, mai degrabă decât neprețuite.” Algele marine, așa cum multe culturi din întreaga lume știu de secole, au o valoare economică extraordinară.
Recoltele mondiale de alge marine sunt evaluate la 6 miliarde de dolari pe an. Majoritatea acestei sume, 5 miliarde de dolari, provine din hrana pentru oameni. Restul reprezintă extracte de alge marine pentru o gamă largă de utilizări.
35 de țări recoltează alge marine. China și Indonezia sunt cei mai mari producători de alge marine cultivate în ferme de acvacultură. Statele Unite și Europa se prind din urmă rapid.
Maine devine rapid cel mai mare producător de alge marine comestibile și comerciale din Statele Unite.
Este aproape imposibil să treci o zi fără să întâlnești alge marine. Utilizările lor, spune Shetterly, se încadrează în două categorii mari: alimente procesate și produse nealimentare procesate.
Multe produse alimentare procesate conțin alge marine. Două exemple de alimente moi sunt budincile și uleiurile comestibile. Nori, numele japonez pentru alge marine, face parte dintr-o dietă zilnică comună în Japonia și este utilizat în articole precum bilele de orez, rulourile de sushi și salatele. Japonezii consumă mai multe alge marine decât orice altă cultură, ceea ce unii nutriționiști spun că a contribuit la speranța de viață ridicată a țării.
Multe produse nealimentare procesate conțin alge marine. Acestea includ pasta de dinți, produse cosmetice, săpunuri, medicamente, hrană pentru animale de companie, hrană pentru vite și îngrășăminte agricole. Gelul este, de asemenea, utilizat de industria tipografică ca componentă în luciul sau stratul de pe hârtia lucioasă, ca parte a fluidelor utilizate în fracturarea hidraulică și de laboratoarele medicale și de alt tip în plăcile Petri pentru a cultiva țesuturi, potrivit lui Shetterly.
Algele marine sunt alunecoase și mâloase dintr-un motiv. Când Shetterly ține prezentări despre algele marine, ceva ce vrea să lămurească de la început este că, da, algele marine sunt alunecoase și mâloase. „Algele marine au un gel pe stratul exterior și există motive pentru asta”, spune ea. „Numărul 1 este că, atunci când algele marine se zbat în apă, gelul permite frondelor să alunece ușor una pe lângă cealaltă. Fără gel, frondele fie s-ar auto-amputa, fie și-ar amputa vecinii. Celălalt lucru este că gelul protejează algele marine de daunele solare atunci când sunt expuse la soare în timpul mareelor scăzute. Când mareea este extrem de scăzută, și avem maree foarte scăzute și foarte înalte aici, algele marine se vor așeza lipite de stânci. Nu numai atât, dar tot felul de animale care trăiesc pe fronde sunt protejate în timp ce stau între fronde și stânci în timpul mareei scăzute. Stratul de gel protejează algele marine, iar algele marine protejează animalele mici de soare, păstrându-le umede și sărate în timp ce așteaptă revenirea mareei înalte.”
Algele marine sunt foarte calmante pentru piele. „Mulți oameni din zonă, încep să descopăr, merg la plajă și iau niște varec (numele comun pentru algele Fucus), îl pun într-un fel de pungă cu găuri și o bagă într-o cadă cu apă fierbinte”, spune Shetterly. „Apoi intră în cadă pentru că este foarte calmant pentru piele. Eu nu am încercat încă asta.” Ea spune că nu va fi surprinsă, totuși, dacă o mulțime de lucruri făcute din alge marine pentru a fi puse în apa de baie pentru a calma pielea vor deveni comune la piețele de fermieri sau la festivalurile din comunitățile de coastă.
Algele marine sunt folosite în pansamente, în special pentru arsuri. Spitalele de arși folosesc uneori pansamente care sunt infuzate cu o formă de gel de algă marină procesată, spune Shetterly.
Algele marine joacă un rol important în protejarea planetei de schimbările climatice. Oceanele lumii absorb aproximativ 25% din carbonul din atmosferă. În acest proces, oceanele devin mai acide. În timp ce plantele de pe uscat absorb carbonul din atmosferă, algele marine îl absorb și îl filtrează din mări. „Se credea că atunci când algele marine se desprind de țărm și plutesc spre larg și cară multă hrană sub formă de mici creaturi pentru păsări și pești, ele se vor scufunda, vor reveni în cele din urmă la suprafață și vor pluti spre țărm, unde vor elibera carbonul înapoi în aer”, spune Shetterly. „Ceea ce s-ar putea întâmpla este că se scufundă și rămân pe fundul oceanului și, prin urmare, rețin acel carbon. Acest lucru ar fi foarte util.” Un alt lucru care se întâmplă cu sechestrarea carbonului, adaugă ea, are loc atunci când algele marine care se scufundă pe fundul oceanului încep să se dezintegreze. Ceea ce s-ar putea întâmpla în acest caz este că bucăți microscopice din alga marină ajung în coloana de apă, iar odată ajunse acolo sunt ingerate de microalge unicelulare, care la rândul lor sunt ingerate de altceva, poate un pește. Dacă, totuși, alga marină plutește spre uscat și este adusă la mal, își va elibera carbonul înapoi în atmosferă. Dar ciclul carbonului în algele marine este foarte complicat, spune Shetterly, iar oamenii de știință încă învață cum funcționează.
Schimbările climatice afectează algele marine. Când Shetterly a început cercetarea acum cinci ani, testele au arătat că schimbările climatice nu afectau semnificativ algele marine. Acum șase luni, un articol științific scris de mai mulți ficologi a indicat că schimbările climatice, care contribuie la încălzirea oceanelor, vor afecta alga marină Ascophyllum nodusm, cunoscută sub numele comun de varec înnodat. „Ceea ce au descoperit a fost că pe măsură ce apa se încălzește, Ascophyllum care crește la marginea sa sudică ar înceta să prospere”, spune ea. „Asta înseamnă că diversitatea genetică în cadrul speciei ar începe să diminueze. Dacă încălzirea oceanului continuă în ritmul actual, Ascophyllum va începe probabil să se deplaseze spre nord. Dar problema cu deplasarea spre nord este că la un anumit moment iernile sunt pur și simplu prea întunecate, iar verile sunt prea luminoase pentru Ascophyllum. Ar trebui să se adapteze la un regim de lumină total diferit pentru a supraviețui. Oamenii de știință nu știu dacă poate face asta.” Shetterly admite că acesta este un scenariu de cel mai rău caz, dar dacă se întâmplă, spune ea, impactul va fi mai mare decât pierderea posibilă a unei singure specii de algă marină. „Există atât de multe animale mici și esențiale care au nevoie de Ascophyllum pentru a prospera. Ce se va întâmpla cu ele? Și dacă Ascophyllum are probleme, cel mai probabil și alte specii vor avea probleme.”
Algele marine ar putea deveni următorul „mare lucru”. Universitatea din Southern Maine a obținut o finanțare de cercetare de 1,3 milioane de dolari pentru a cultiva alge brune pe platforme uriașe în apele federale din largul coastei statului. Scopul este de a stabili Statele Unite ca un producător lider de macroalge, cu accent pe utilizarea lor ca biocombustibil pentru transport pentru a alimenta mașinile, avioanele și trenurile și pentru a produce electricitate. „Este un proiect care este încă în imaginația planificatorilor”, spune Shetterly. „Nu știm încă dacă aceasta va fi o idee groaznică sau o idee bună.”
Algele marine sunt viitorul pescuitului și agriculturii. „Aici în Maine, suntem foarte conștienți că ne-am epuizat resursele de pescuit”, spune Shetterly. „Populația noastră de cod este comercial stinsă în prezent. Este sfâșietor. Nu numai că pierdem bogăția oceanelor noastre, dar și bogăția culturii de coastă.” Procese sunt acum în vigoare în Maine, prin Departamentul de Resurse Marine al statului și Legislatură, pentru a recolta algele marine într-un mod sustenabil care protejează habitatele de coastă. Shetterly este cel mai încurajată de micile afaceri de coastă unde oamenii înființează proiecte de acvacultură în golfuri, unde cultivă alge marine pentru consum alimentar în paturi organice și curate. Pe de altă parte, acvacultura este foarte diferită în zona Pacificului. „Mi se spune că au ferme de acvacultură atât de mari în China încât le poți vedea din spațiu”, spune Shetterly. Fermele de alge marine ar putea deveni răspunsul la crizele alimentare pe măsură ce populația mondială continuă să se extindă. Fără nevoia de resurse terestre, algele marine proaspete au potențialul de a deveni una dintre cele mai sustenabile culturi de pe planetă. „Algele marine ne oferă o oportunitate de a face lucrurile mai bine decât am făcut-o în trecut”, spune Shetterly.
